Impozitele Indirecte în România

Introducere

Impozitele sunt cea mai importantă resursă financiară a statului şi cea mai veche, în ordinea apariţiei veniturilor publice.

Economiştii de factură liberală, ca de pildă Milton Friedman, laureat al premiului Nobel pentru economie, recomandă utilizarea impozitelor indirecte şi eliminarea/diminuarea forte a celor directe, deoarece în acest fel se formează pentru ofertă/cerere preţuri de piaţă ce reflectă ansamblul mediului de tranzacţii, fără a mai fi necesară corectarea rezultatelor financiare finale ale operaţiunilor economice cu impactul pe care îl are impozitarea veniturilor şi a averii.

Am ales aceasta temă pentru evidenţierea rolului impozitele indirecte ca principală sursă de venit în formarea bugetului de stat , precum şi a modificarilor cu impact semnificativ asupra impozitelor indirecte , odată cu aderearea României în Uniunea Europeană.

Capitolul 1, intitulat „ Impozitele Indirecte. Prezentare generală” abordeaza problematica impozitelor cu privire la continutul si rolul lor în ţările cu economie de piaţă, precum si aspecta ale impozitelor indirecte cu privire la structura, modalitatea de asezare si de percepere a acestora.

Capitolul 2 – „Taxele vamale” – aprofundeaza acest impozit indirect, cu precizarea ca sfera de aplicare a lui este din ce în ce mai diminuata, având în vedere acceptarea acquis-ului privind Uniunea Vamala.

Capitolul 3 al lucrarii – „Accizele” – defineste cadrul legislativ al introducerii accizelor în România – ca taxa de consumatie pentru categoriile favorizate ale populatiei. Se prezinta pe mai multe subcapitole conceptul teoretic al accizelor, nivelul acestora in stalele membre ale UE, precum si evolutiile viitoare ale acestora in tara noastra.

În capitolul 4 – intitulat „ Taxa pe valoarea adaugată” – se prezinta structurat pe mai multe subcapitole conceptul teoretic al taxei pe valoarea adaugata, cadrul legislativ al acestui impozit în economia de piata, sfera lui de aplicare, precum si detalii cu privire la:

o persoane impozabile;

o operatiuni impozabile;

o baza de impozitare;

o cote de impozitare etc

În ultimul capitol – “Contribuţia impozitelor indirecte la formarea veniturilor bugetului de stat in perioada 2004-2008 “– am analizat impozitele indirecte pe o perioada de cinci ani, in vederea obţinerii unei imagini de ansamblu a impozitelor indirecte în România, si pentru a evidentia importanta acestora in constituirea bugetului de stat.

Capitolul I Impozitele Indirecte. Prezentare generală

1.1 Impozitele, evoluţia şi rolul acestora în ţările cu economie de piaţă

În economiile moderne, statele colectează impozitele atât pentru finanţarea cheltuielilor, cat şi pentru îndeplinirea triplului lor rol de stabilizare, de distribuire şi de alocare.

Definiţiile date impozitelor sunt multiple, în functie de teoriile despre impozite care au fost emise în decursul vremii, pe de o parte, iar pe de altă parte, în functie de poziţia autorilor cu privire la impozite.

Cele mai reprezentative definiţii ale impozitelor sunt:

“Impozitul reprezintă o formă de prelevare silită la dispozitia statului,fără contraprestaţie directă şi cu titlu nerambursabil,a unei parti din veniturile sau averea unei persoane fizice şi/sau juridice, în vederea acoperirii unor necesităţi publice”

( Ioan Talpoş, Finanţele României, Vol. I, Editura Sedona, Timişoara 1995, pag. 137).

“Impozitul reprezintă prestaţie pecuniară, pretinsă pe cale de autoritate, cu titlu definitiv şi fără contraprestaţie, în vederea acoperirii cheltuielilor publice.” (Gaston Jeze).

„Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu definitiv(nerambursabil) şi fără contraprestaţie directă din partea statului” (Iulian Văcărel, Gh. D. Bistriceanu şi colectiv, „Finanţe Publice” ed. a IV-a, Editura Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti 2004, pag. 358.)

Pentru înfăptuirea obiectivelor privind dezvoltarea economică şi socială a ţării este necesar ca bugetul statului şi bugetele locale să fie alimentate sistematic cu venituri corespunzătoare. ( Gh.D. Bistriceanu şi colectiv, “Finanţele agenţilor economici” Editura Economică, Bucureşti 2001, pag. 316)

Impozitul are caracter universal ca o consecinţă a suveranităţii statului şi el este o instituţie de drept publică fără de care nu se poate concepe existenţa statului, făcând parte organică din el.

În evoluţia modernă a impozitelor, instituirea acestora cu consimţământul contribuabililor a fost subordonată competiţiei parlamentare, ca organe legislative cu caracter reprezentativ de a reglementa impozitele şi celelalte venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice.

Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice şi juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit gen de avere. Dreptul de a instituii impozite îl are statul, care îl exercită prin organele puterii centrale (Parlamentul) şi ale administraţiei locale de stat.

Rolul impozitului se manifestă pe plan financiar, economic şi social, definit de o etapă de dezvoltare a economiei de alta.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, în sensul că impozitele reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice. În ţările dezvoltate din punct de vedere economic, prin intermediul impozitelor şi taxelor se procură între 80-90% din totalul resurselor financiare publice.

Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul măsurilor pe care statul le ia pentru a intervenii în activităţile economice cu ajutorul impozitelor care pot fi folosite ca un instrument de schimbare sau frânare a unei activităţi economice, de creştere sau reducere a producţiei sau a consumului unui anumit produs, de stimulare sau îngrădire a comerţului exterior, etc.