Impozitul pe Profit

İNTRODUCERE

İmpozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care datorează impozit. Impozitele sunt plăţi care se fac către stat cu titlu definit şi nerambursabil. In schimbul acestora, plătitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată.

Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic şi social. Modul concret de manifestare a acestui rol cunoaşte unele diferenţieri de la o etapă la alta de dezvoltare a economiei.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, deoarece el constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Pe plan social, rolul impozitelor se concretizează în faptul că prin intermediul lui statul procedează la redistribuirea unei parţi importante din PIB între grupuri sociale şi indivizi, între persoanele fizice şi cele juridice.

Elementele impozitului

Pentru că prin impozite să se poata realiza obiectivele principale financiare, economice şi sociale urmarite de către stat la introducerea lor, este necesar ca reglementările fiscale să fie cunoscute şi respectate atât de organele fiscale, cât şi de contribuabili.

Subiectul impozitului – persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata acestuia. De exemplu la impozitul pe salariu, subiect al impozitului este muncitorul sau funcţionarul, la impozitul pe profit – agentul economic, la impozitul pe succesiuni – moştenitorul etc. Uneori impozitul datorat de o persoană este vărsat la buget de altă persoană astfel: impozitul pe venit din salarii este reţinut de către persoana căreia îi plăteşte drepturile salariale si apoi este vărsat la buget.

Suportitorul impozitului – este persoana ce suportă efectiv impozitul.

Obiectul impozitului – îl reprezintă materia supusă impunerii, poate fi venitul sau averea. În cazul impozitului pe profit, obiectul impunerii îl constituie profitul.

Sursa impozitului – arată din ce anume se plateşte impozitul: din venit sau din avere. În cazul impozitelor pe venit obiectul impunerii coincide in toate cazurile cu sursa. Pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil se foloseşte o anumită unitate de măsură, ce poartă denumirea de unitate de impunere. Unitatea monetară in cazul impozitului pe venit, metrul pătrat de suprafată utilă la impozitul pe clădiri etc.

Cota impozitului – reprezintă impozitul unei unităţi de impunere. Impozitul poate fi în sumă fixă sau in cote procentuale.

Termenul de plată – adică data până la care impozitul trebuie achitat statului. Neachitarea impozitului până la termenul stabilit prin lege, atrage după sine obligaţia contribuabilului de a plăti si majorări de întarziere.

CAPITOLUL I

İmpozitul pe profit şi rolul acestuia în veniturile statului

1.1 Profitul şi rolul acestuia în dezvoltarea agenţilor economici

Profitul reprezintă unul dintre impozitele care apar sub formă de prelevare silită la dispoziţia statului, fară contraprestaţie directă şi cu titlu nerambursabil a unei parţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice sau juridice în scopul acoperirii cheltuielilor publice.Astfel impozitele au un caracter obligatoriu, iar prelevarea lor se face cu titlu neramburabil şi fară contraprestaţie directă din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitului se prelevă cu titlu nerambursabil şi fară contraprestaţie directă din partea statului, platitorii acestora neputând solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată.

Rolul profitului se manifestă pe plan financiar, economic şi social dar în majoritatea statelor, rolul cel mai important se manifestă pe plan financiar, deoarece acesta reprezintă unul dintre mijloacele principale de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii necesitaţii publice.

In plan economic, rolul impozitului rezultă din faptul că se foloseşte ca o parghie de politică economică. In plan social, rolul se concretizează atunci când împreună cu celelalte impozite duc la redistribuirea de către stat a unei parţi importante din PIB între grupuri sociale şi indivizi, între persoane fizice şi juridice.

În cazul obiectului impunerii, profitul reprezintă materia ce este supusă impunerii.

Facilităţi fiscale aferente impozitului pe profit se pot concretiza astfel:

- exonerări pentru anumite categorii de subiecţi;

- perioade de scutire;

- reduceri de impozit;

- restituiri de impozite.