Impozitul pe Profit și Impozitul pe Venit în România și Uniunea Europeană

A. IMPOZITUL PE PROFIT

Impozitul pe profit este un impozit direct personal, şi face parte, alături de impozitul pe dividende din categoria impozitelor pe venitul persoanelor juridice. Impozitul pe profit este cel mai important, deoarece profitul reprezintă principala formă de venit a societăţilor comerciale.

A1. ELEMENTELE IMPOZITULUI

Subiectul şi suportatorul impozitului

Sunt obligate la plata impozitului pe profit toate persoanele juridice române şi toate persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent in România (toate organizaţiile cu scop lucrativ din România), sau care realizează venituri din sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate in România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română.

În aceeaşi categorie de contribuabili intră şi persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activităţi in România într-o asociere fără personalitate juridică. În cazul persoanelor fizice rezidente care sunt asociate cu persoane juridice române (fără a da naştere unei persoane juridice), suportatorul impozitului este persoana juridică română.

Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili :

a) trezoreria statului

b) instituţiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii

c) persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

d) cultele religioase, pentru veniturile obţinute din producerea si valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult

e) instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate

f) asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice si asociaţiile de locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari

g) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar

h) Fondul de compensare a investitorilor

i) Organizaţiile non-profit, organizaţiile sindicale si organizaţiile patronale pentru anumite tipuri de venituri (taxe de înscriere, taxe de participare, sponsorizări primite, venituri din publicitate, etc) şi pentru veniturile realizate într-un an fiscal care nu depăşesc echivalentul în lei a 15000 de euro.

Obiectul /Sursa impunerii

Este reprezentat de profitul anual impozabil obţinut de persoanele juridice , adică diferenţa dintre veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile (ex:dividendele primite de la o persoană juridică română sau membră a Comunităţii Europene, etc) si la care se adaugă cheltuielile nedeductibile (ex: amenzi)

Cota de impozitare

În momentul de faţă, în România, se aplică cota unică de impozitare de 16% asupra bazei de impozitare, excepţie făcând Banca Naţională aRomâniei, care plăteşte un impozit pe profit de 80% , dar şi contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cazinourilor sau pariurilor sportive care datorează un profit rezultat în urma aplicării cotei de 5% asupra veniturilor realizate.

Termenul de plată

În cazul în care impozitul pe profit depăşeşte 500 de lei, acesta se plăteşte în 2 tranşe, datele scadente fiind 31 martie şi 30 septembrie. Pentru fiecare zi de întârziere se aplică o dobândă de 0,1% din suma ce trebuie plătită.

A2. MODALITĂŢI DE IMPOZITARE

Pricipalul scop al persoanelor juridice îl reprezintă obţinerea de bunuri şi servicii destinate vânzarii şi mai apoi încasărea banilor si realizarea unui profit. În firmă se realizează valoarea adăugată, care mai apoi se distribuie celor care au participat la realizarea activităţii economice (distribuirea profitului posesorilor de capital tehnic).

În cazul societăţilor de capital o parte din profit se distribuie acţionarilor sub formă de dividende, iar o parte rămăne la dipoziţia societăţii in vederea unor noi investiţii.

Astfel, au fost implementate diferite modalităţi de impozitare a profitului realizat de societăţile de capital:

1. Sistemul clasic, utilizat şi în România, constă într-o dublă impozitare a parţii din profit destinată acţionarilor (o dată la societate şi o dată la acţionari).

2. Se impozitează numai dividendele, partea din profit rămasă la dispoziţia societăţii fiind scutită de impozit (stimulează societăţile de capital).

3. Este impozitată numai partea din profit rămasă la dispoziţia societăţii (se încalcă principiul echităţii fiscale).

4. Dividendele si partea din profit rămasă la dispoziţia societăţii sunt impozitate separat.