Impozitul pe Salariu

Motivatia temei

Impozitarea capitalului uman contribuie la constituirea unor importante surse de venit la bugetul general consolidat. In primii sase ani de dupa revolutie, impozitul pe salarii a reprezentat cel mai important venit al bugetului de stat fiind un impozit sigur, dificil de practicat evaziunea fiscala, daca s-ar fi incheiat legal raporturile de munca intre salariati si angajatori.

Incepand cu 01 ianuarie 2005 au aparut schimbari majore in ceea ce priveste impozitarea veniturilor realizate de persoanele fizice, instituindu-se, astfel, cota unica de impozitare de 16% asupra majoritatii categoriilor de venituri.

Optiunea pentru sistemul de impozitare prin cota unica a insemnat o decizie politica majora a actualului Guvern, decizie aprobata de unii si criticata de altii.

S-a creat posibilitatea verificarii in practica daca economia romaneasca reactioneaza la politicile fiscale in concordanta cu legitatile economice fundamentate de teoriile economice.

Renuntarea la practica cotelor progresive de impozitare pe transe de venit si introducerea cotei unice de impozitare, rastoarna o buna parte din arhitectura sistemului fiscal din tara noastra care, prin sistemul de impozit pe venitul global introdus in anul 2000, a amplificat elementele birocratice si a determinat cheltuieli extrem de ridicate cu asezarea si perceperea acestui impozit, in perioada 2000 – 2004.

Trecerea de la sistemul cotelor progresive pe transe de venit la cota unica, reprezinta un progres in politica fiscala

Utilizarea sistemului de impozitare in cote unice incurajeaza cresterea eforturilor pentru munca si contribuie la diminuarea evaziunii fiscale, la diminuarea economiei subterane si, implicit, la sporirea veniturilor publice.

Cota unica de impozitare de 16%, aplicata lunar, inseamna o relansare a fortei de munca active in Romania, ea asigura un tratament fiscal egal pentru toti contribuabilii; indiferent de evolutia marimii veniturilor, asupra acestora se va aplica aceeasi cota de impozit spre a determina marimea sarcinii fiscale.

Am avut posibilitatea efectuarii unei paralele intre nivelul impozitarii capitalului uman in tara noastra si cel din unele tari europene.

Impozitarea proportionala (in cota unica) are marele merit ca ofera o regula asupra careia pot cadea de acord atat cei care platesc mai mult, cat si cei care platesc mai putin (in valoare absoluta), o regula care, odata acceptata, nu mai creaza probleme care sunt generate de impunerea progresiva.

1.Involutia si evolutia sistemului fiscal in Romania

privind impozitarea capitalului uman

Sistemul fiscal poate fi considerat un ansamblu ordonat de măsuri şi acţiuni care sunt întreprinse de către stat, prin aplicarea unei politici fiscale adecvate în ceea ce priveşte rolul impozitelor şi taxelor, aşezarea şi perceperea acestora, tipuri de impozite şi taxe. Crearea cadrului legislativ revine legislativului. Printr-un sistem fiscal, legislativul şi executivul creează metodologii pentru un număr ridicat de impozite şi taxe, în cadrul adminstraţiei fiscale, căutând să se folosească un personal numeros şi un volum de timp ridicat pentru a aşeza şi percepe impozitele şi taxele datorate de către contribuabili.

În ţara noastră sistemul fiscal trebuie să îndeplinească două condiţii: să aibă criterii precise şi să fie o manifestare de voinţă din ambele părţi, având grija să includem şi voinţa politică. Elaborarea politicii fiscale este un act de decizii complexe, având obligaţia să urmărească: criterii de eficienţă, reducerea fluctuaţiilor şi a instabilităţii economice, care sunt veniturile consumatorilor şi ce măsuri de protejare se folosesc. Prin politica fiscală se caută dezvoltarea impozitelor, prin folosirea altor forme de prelevări şi stimularea acestora, precum şi prin distribuirea acestor venituri care au o influenţă asupra activităţii economice.

Sistemul fiscal trebuie să fie: unitar; simplu, să predomine autoimpunerea; eficient; realizat cu costuri mici; cu o strategie clară, concretă şi eficientă; să fie dirijat astfel încât să urmărească strângerea tuturor obligaţiilor; să fie computerizat; astfel orientat încât să beneficieze de o structură organizatorică optimă şi să dispună de personal fiscal cu o înaltă pregătire de specialitate.

Ministerul Economiei si Finantelor trebuie să caute o cât mai bună administrare a sistemului fiscal, prin folosirea a două proceduri: fiscală şi central fiscală.

Prin procedura fiscală înţelegem elaborarea unor metodologii fiscale pe care trebuie să le aplice agenţii economici şi care se referă la aşezarea impozitelor şi taxelor (se vor stabili în funcţie de tipul impozitelor tranşe de impozitare sau cote fixe actualizate în funcţie de indicele inflaţiei) şi la perceperea şi încasarea impozitelor şi taxelor (încasarea, întocmirea evidenţelor fiscale, deconturi şi declaraţii fiscale lunar sau trimestrial şi anual de unde să reiasă activitatea fiecărui agent economic).