Impozitul pe Venit

CAPITOLUL Ι

LOCUL SI ROLUL IMPOZITULUI PE VENIT

1.1 IMPOZITELE.CONTINUT, ROL, PRINCIPII, ELEMENTE TEHNICE

Impozitul este o categorie istorica aparuta odata cu statul si strans legata de acesta. Nu exista stat fara impozite.

Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu titlu nerambursabil, datorata conform legii, bugetului de stat de catre persoanele fizice si juridice pentru veniturile pe care le obtin sau bunurile pe care le poseda.

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului.

Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice si juridice care realizeaza venituri dintr-o anumita sursa sau care poseda un anumit tip de avere, pentru care, potrivit legii, datoreaza impozit. Sursa din care se plateste impozit este diferita in functie de forma pe care o imbraca venitul realizat. Astfel, pentru agentii economici, sursa este profitul, pentru proprietarii funciari este renta, iar pentru salariati este salariul. Pentru liberii profesionisti si micii meseriasi sursa impozitului este venitul realizat din activitatea pe care acestia o desfasoara.

Definitia impozitului nu este foarte diferita de la un autor la altul. Astfel, Gaston Jeze afirma ca “impozitul este o prestatie pecuniara, pretinsa pe cale de autoritate, cu titlu definitiv si fara contraprestatie, in vederea acoperirii cheltuielilor publice.”

Intr-o lucrare mai recenta, Lucien Mehle si Pier Beltrame definesc “impozitul ca o prestatie pecuniara, pretinsa de autoritatea publica de la persoane fizice si juridice dupa capacitatile lor contributive si fara contraprestatie determinate, in principal pentru acoperirea nevoilor publice, si, in mod accesoriu, cu scopuri interventioniste ale puterii publice.”

Din definitiile de mai sus se desprind 3 elemente principale legate de impozit:

- elementul de autoritate - oricare ar fi forma impozitului el este intotdeauna perceput ca un act de autoritate, o obligatie prin constrangere. Caracterul general si obligatoriu al impozitului este prezentat astfel in art.53(1) din Constitutia Romaniei: ”cetatenii au obligatia sa contribuie prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice”;

- elementul de transfer - se bazeaza pe faptul ca impozitul este o prelevare de avutie efectuata asupra patrimoniului contribuabilului, iar veniturile din impozite se depersonalizeaza si sunt alocate acoperirii unor cheltuieli ale caror avantaje nu-i vizeaza direct pe platitorii de impozite;

- functia largita a impozitului in lumea contemporana este asigurata de politica fiscala a majoritatii statelor care la functia traditionala financiara a impozitului (de acoperire a nevoilor colective si cele particulare ale statului) a adaugat treptat si functia redistributiva a avutiei in societate, precum si pe cea interventionista in alocarea resurselor in economie in scopul stabilizarii cererii agregate.

Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social. Modul concret de manifestare a acestui rol cunoaste unele diferentieri de la o etapa la alta.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar, deoarece acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Caracteristica pentru evolutia impozitelor si taxelor in perioada postbelica este tendinta continua de crestere a acestora ca marime, atat absoluta cat si relativa. Sporirea volumului incasarilor din impozite s-a realizat prin cresterea numarului platitorilor, extinderea bazei de impunere, precum si prin majorarea cotelor de impunere. Aceasta din urma a vizat, in cea mai mare parte, impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice si mai putin veniturile obtinute de societatile de capital.

Referindu-se la rolul impozitelor, economistul francez Pierre Lalumiere, sublinia ca impozitele pot fi folosite pentru “a incuraja (sub forma exonerarii) sau a descuraja (pe calea suprataxarii) o anumita activitate economica. Fara sa inceteze de a fi un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, impozitul a devenit un mijloc de interventie in domeniul economic si social”

Pe plan social, rolul impozitelor se concretizeaza prin faptul ca, prin intermediul lor, statul procedeaza la redistribuirea unei parti importante din produsul intern brut intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si juridice.