Inflația în Zona Euro

CE ESTE INFLAŢIA?

Într-o economie de piaţă, preţurile bunurilor şi serviciilor se pot modifica oricând. Unele preţuri cresc, altele scad. Se poate vorbi de inflaţie atunci când se înregistrează o creştere generalizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor, nu doar ale unor articole specifice. În consecinţă, cu un euro se poate cumpăra mai puţin, respectiv un euro valorează mai puţin decât valora anterior.

Fiecare gospodărie are propriile obiceiuri de consum: unele deţin un autoturism şi consumă carne, altele preferă exclusiv utilizarea mijloacelor de transport în comun sau alimentaţia vegetariană. Media obiceiurilor de consum ale gospodăriilor populaţiei, luate în ansamblu, determină ponderea pe care diferite produse şi servicii o au în măsurarea inflaţiei.

La calcularea inflaţiei, sunt luate în considerare toate bunurile şi serviciile care intră în consumul gospodăriilor populaţiei, inclusiv:

• articole zilnice (cum ar fi alimentele, ziarele, benzina);

• bunuri de folosinţă îndelungată (de exemplu, îmbrăcămintea, calculatoarele personale şi maşinile de spălat);

• serviciile (cum ar fi coaforul, asigurările şi închirierea de locuinţe).

Toate bunurile şi serviciile consumate în gospodăriile populaţiei pe parcursul anului sunt reprezentate de un „coş” de produse. Fiecare produs din acest coş are un preţ care poate varia în timp. Rata anuală a inflaţiei este dată de preţul coşului integral într-o anumită lună comparat cu preţul acestuia în aceeaşi lună a anului precedent.

ZONA EURO

Zona euro este o zonă monetară se referă la cele 16 țări din Uniunea Europeană care au adoptat euroul ca monedă unică.

Cele 16 țări membre sunt Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Spania, Slovenia, Slovacia. Pe lângă acestea, 4 "micro-state", prin acordurile monetare încheiate cu vecinii lor, sunt și ele atașate la zona euro : Andorra, Monaco, San Marino și Vatican.

Zona a fost creată în 1999 de unsprezece țări, la care s-a alăturat Grecia în 2001, Slovenia în 2007, Cipru și Malta în 2008, Slovacia în 2009.

INDICELE ARMONIZAT AL PREŢURILOR DE CONSUM

Înainte ca euro să devină moneda noastră comună, fiecare ţară măsura inflaţia pe baza procedurilor şi metodelor naţionale specifice. Odată cu introducerea euro, a apărut şi necesitatea de a măsura inflaţia la nivelul întregii zone euro, fără variaţii sau suprapuneri, prin metode care să permită comparaţii între ţări, lucru posibil cu ajutorul IAPC şi al unui set de norme obligatorii din punct de vedere juridic.

În zona euro, inflaţia preţurilor de consum este măsurată prin „indicele armonizat al preţurilor de consum”, al cărui acronim, „IAPC”, este adeseori utilizat. Termenul „armonizat” indică faptul că toate statele membre ale Uniunii Europene aplică aceeaşi metodologie, oferind posibilitatea comparării datelor din diferite state.

Cum se calculează IAPC?

1. Colectarea de preţuri – în fiecare lună, aproximativ 1,8 milioane de preţuri sunt colectate de către observatori specializaţi în peste 200 000 de magazine, în aproximativ 1 600 de localităţi din zona euro. În medie, preţurile a aproximativ 700 de bunuri şi servicii reprezentative sunt colectate în fiecare ţară, numărul exact al articolelor incluse în analiză fiind diferit de la o ţară la alta. Pentru fiecare produs, se colectează mai multe preţuri din magazine şi regiuni diferite. Exemplu: preţurile cărţilor sunt stabilite în funcţie de diferitele categorii de cărţi (ficţiune şi nonficţiune, cărţi de referinţă etc.) care sunt vândute în librării, supermarketuri şi pe internet.

Coş de bunuri şi servicii

În practică, preţurile nu pot fi colectate pentru toate milioanele de diferite bunuri şi servicii disponibile în zona euro. Procedurile de eşantionare sunt utilizate pentru a obţine un coş reprezentativ de bunuri şi servicii care urmează să fie „preţ” în fiecare lună. Institutele naţionale de statistică sunt responsabile pentru definirea coşului precis prin selectarea elementelor cele mai reprezentative pentru fiecare categorie de produse. Astfel, fiecare IAPC naţional va acoperi pâine şi maşini, dar tipul de pâine şi marca şi modelul de masinǎ poate diferi între ţări, reflectând obiceiurile de consum naţionale.

Actualizare coş

Coşul IAPC este actualizat anual pentru a include noi produse care au devenit o parte importantă din cheltuielile de consum de uz casnic (cum ar fi DVD-uri), în timp ce alte produse care nu mai sunt reprezentative (cum ar fi casete video) sunt eliminate. În plus, în cursul anului, modelele vechi ale unor produse sunt înlocuite cu altele noi. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, atunci când vânzările din vechiul model sunt atât de mici că preţul scade brusc.

Colectarea preţurilor

În medie, preţurile ale aproximativ 700 de produse sunt colectate în fiecare lună, în puncte diferite şi în aproximativ 1.600 de oraşe diferite în zona euro. Ca urmare, aproximativ 1.8 milioane de observaţii ale preţului merge în zona euro, IAPC în fiecare lună. Aceste observaţii ar trebui să reflecte preţurile plătite efectiv de consumator, inclusiv impozitele pe produs, cum ar fi TVA-ul, accizele la alcool şi tutun, precum şi reducerile din preţul de vânzare. Pentru a combina cele 1,8 milioane de preţurile colectate în fiecare lună într-o singură cifră pentru zona euro, sunt necesare informaţii privind ponderea relativă a fiecărui produs în cheltuielile pentru consumul casnic.

Ajustarea pentru schimbări în calitate

Scopul IAPC este de a măsura "pure" modificări de preţ în timp. Ori de câte ori caracteristicile unui produs (de exemplu, dimensiunea pachetului şi performanţele tehnice) se schimbǎ,preţurile observate sunt ajustate pentru aceste diferenţe de calitate în caietul de sarcini, în scopul de a obţine evoluţia preţurilor pure.