Inovarea în cadrul Uniunii Europene

Introducere

De-a lungul istoriei integrării europene, relațiile dintre Uniune și cetățenii săi au fost în general caracterizate de un „consens pasiv”. Cu toate acestea, în ultimii ani, această relație a început să se schimbe. Europenii așteaptă mai mult de la UE și, de asemenea, au o poziție mai critică la adresa performanței acesteia, punând sub semnul întrebării legitimitatea proiectului european. Acest lucru a fost puternic ilustrat de rezultatul negativ al referendumurilor care au avut loc în diferite tari cum ar fi Franța, Țările de Jos și, ulterior, în Irlanda. Publicul își va asuma din nou apartenența la proiectul european, numai atunci când popoarele noastre vor fi încrezătoare că valorile și interesele lor sunt apărate mai bine de către Uniune. Consolidarea acestui simț al apartenenței trebuie să devină motorul tuturor acțiunilor noastre colective.

Corporațiile trebuie să fie capabile să se adapteze și să evolueze în cazul în care doresc să supraviețuiască. Întreprinderile operează cu cunoștințele pe care concurenții lor le vor aduce în mod inevitabil la piață, cu un produs care modifică baza competitivității

Uniunea Europeană și statele sale membre au stabilit câteva cadre pentru a sprijini companiile să dobândească cunoștințe și pentru a consolida competitivitatea acestora, după cum urmează: - Programele naționale pentru finanțarea cercetării și dezvoltării care susțin actorii naționali; - Programele Operaționale Sectoriale (fie la nivel național sau regional, în deplină conformitate cu normele naționale); - Programele Uniunii Europene precum Programul Pentru Competitivitate și Inovare - CIP, Programele Cadru pentru Cercetare și Dezvoltare - FP); - Programele pan-europene (de exemplu: EUREKA). România participă la toate programele cadru și la toate programele pan-europene de cercetare și dezvoltare. În plus, programul său Inovare din cadrul Planului Național de Cercetare facilitează participarea companiilor la dezvoltarea cunoașterii și a dezvoltării tehnologice. Cu toate acestea, performanța inovării din România este încă la unul dintre cele mai scăzute niveluri din Europa.

Capitolul 1. Factorii care favorizeaza tranzitia catre durabilitate

1.1 Educație, știință, tehnologie, cercetare, inovare și digitalizare.

Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT), cu 40 de centre de inovare în întreaga UE, permite formarea unui triunghi al cunoașterii, ale cărui vârfuri sunt educația, cercetarea și mediul de afaceri. Au fost lansate mai multe comunități de cunoaștere și inovare (CCI), urmând să fie lansate și altele. Aceste comunități abordează marile provocări societale legate de ODD cu care se confruntă UE, precum clima, energia, alimentele, asistența medicală, materiile prime, sectorul digital, mobilitatea urbană și sistemele avansate de fabricație.

Peste 1.200 de parteneri din mediul de afaceri, din sectorul cercetării și din educație se reunesc pentru a aborda aceste provocări.

Educația, știința, tehnologia, cercetarea și inovarea reprezintă condiții esențiale pentru realizarea unei economii a UE durabile, care să îndeplinească Obiective de Dezvoltare Durabila (56). Trebuie să continuăm acțiunile de sensibilizare, să ne lărgim orizontul de cunoștințe și să ne perfecționăm competențele.

Ar trebui să investim mai mult în aceste domenii și să le orientăm spre ODD.Educația, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții sunt indispensabile pentru crearea unei culturi a durabilității. Liderii UE au convenit să depună eforturi în vederea creării unui spațiu european al educației până în 2025, pentru a valorifica întregul potențial al educației, formării și culturii, aceștia fiind factori care favorizează crearea de locuri de muncă, creșterea economică și echitatea socială.

Educația este o calitate în sine și un mijloc deosebit de important de realizare a dezvoltării durabile. Îmbunătățirea accesului egal la educație și formare de înaltă calitate și incluzive, în toate etapele vieții, de la educația pentru preșcolari până la învățământul superior și educația adulților, trebuie, așadar, să fie un obiectiv principal. Instituțiile de învățământ de la toate nivelurile ar trebui încurajate să adere la ODD ca repere pentru activitățile lor și ar trebui sprijinite, astfel încât să devină locuri în care competențele în materie de durabilitate să nu fie doar predate, ci și practicate în mod activ.

De asemenea, ar trebui abordate aspectele legate de reformarea și modernizarea sistemelor de învățământ, de la construirea de școli ecologice și campusuri ecologice la dezvoltarea de noi competențe pentru economia digitală. Consolidarea competențelor TIC și a competențelor digitale de bază, în conformitate cu Planul de acțiune al UE pentru educația digitală(57) și punerea accentului pe inteligența artificială(58) ar trebui să se numere printre prioritățile demersurilor ulterioare.

Valorificarea potențialului transformării digitale pentru a atinge ODD reprezintă în mod clar o prioritate. UE și-a asumat în întregime angajamentul de a dezvolta capacitatea și expertiza în domeniul tehnologiilor digitale cheie, ca de exemplu conectivitatea, internetul obiectelor, securitatea cibernetică, tehnologia blockchain sau calculul de înaltă performanță, acordând în același timp atenție potențialelor externalități negative ale infrastructurilor digitale.

Inteligența artificială este un domeniu în care UE se află în urma Chinei și a Statelor Unite ale Americii(59). UE trebuie să recupereze rapid decalajul pentru a profita de avantajele economice și, în același timp, să asume poziția de lider în definirea noilor concepte de etică care se impun și care ar trebui să însoțească această nouă tehnologie.