Inovația Financiară

Capitolul I. Inovatia financiarÎ si dezvoltarea pietelor de capital

1.1 Introducere

În ultimile decenii, pe plan financiar am asistat la o ploriferare a noilor instrumente financiare, ceea ce justificÎ o mai veche caracterizare facutÎ de James Tobin economieie mondiale: “o economie de hartie”. Amploarea inovatiilor si a transformÎrilor structurale in sistemul financiar al tÎrilor dezvoltate au fost fÎrÎ precedent: au apÎrut noi instrumente financiare, s-au creat noi piete de negociere si au apÎrut noi reglementÎri, succesiunea rapidÎ a schimbÎrilor gÎsindu-si un sprijin necesar în “big bang” ; de la reglementare în plan financiar s-a ajuns la dereglementare si apoi la re-reglementare, în conditiile în care autoreglementarea a continuat sÎ fie prezentÎ.

Investitia financiarÎ a fost definitÎ ca un process de dezvoltare a unor noi produse financiare; într-o acceptiune mai largÎ, sunt înglobate noile metode de a mobilizasau de a plasa fonduri bÎnesti, sau dezvoltarea si evolutia unor noi organisme financiare. În consecintÎ, inovatia financiarÎ nu doar în contextual pietelor de capital, ci al întregii piete financiare: conturile NOW sau derivatele de credit, alÎturi de finantarea unos achizitii (gen leverage buy-out), transferal electronic de fonduri si cardurile de credit, eurovalorile mobiliare, toate sunt rezultatul inovatiei financiare.

În literaturÎ se face distinctia, în procesul de inovatie financiarÎ, între inovatiile de produse, care duc la aparitia de noi instrumente financiare, si inovatiile de procese, care au carezultat aparitia de noi tehnici financiare. O clasificare a inovotiilor financiare dupÎ natura institutiilor implicate în proces, face distinctia intre inovatiile de sistem, rezultat al activitatii agentilor economici, si inovatiile de politicÎ, apartinând autoritatilor statului. DacÎ prin inovatiile de sistem apar noi produse financiare destinate evitÎrii reglementarilor impuse de autoritati in domeniul financiar, inovatiile de politicÎ sunt rodul preocupÎrilor autoritÎtilor statului in realizarea politicii economice.

Dincolo de structurile teoretice, ceea ce intereseazÎ este cÎ intr-adevÎr în ultimii ani gama valorilor mobiliare disponibile pe piata financiarÎ a crescut foarte mult, complexitatea acestora punând la un moment dat probleme autoritÎtilor de supraveghiere a pietei facând mai dificilÎ încadrarea lor în produse ale pietei monetare sau ale pietei de capital. Din punct de vedere al investitorilor, piata de capital a devenit mai atractivÎ, întrucât a crescut numÎrul instrumentelor disponile pentru investitii sau a celor pretabile la utilizarea în gestiunea portofoliului, pentru acoperirea riscului. Gradul sporit de substituire a unor produse bursiere cu altele, rezultat al inovatiei financiare, cresterea rapidÎ a volumului operatiunilor realizate, au determinat în timp si o reducere a costului tranzactiilor bursiere.

1.2 Supravegherea financiarÎ integratÎ, consecintÎ a dezvoltÎrii financiare

Constientizând pericolele globalizÎrii si cele determinate de proliferarea inovatiei financiare, autoritÎtile nationale de supraveghiere a pietelor financiare au inclus între preocupÎrile lor majore actualizarea reglementÎrilor nationale in domeniu, dar si cresterea colaborÎrii internationale. Organizarea reglementÎrii si supraveghierii pietei de capital diferÎ de la o tarÎ la alta în functie de traditii, dar si de gradul de dezvoltare al acesteia si de legÎtura dintre piata de capital si piata bancarÎ.

În functie de modul de organizare, sistemul de supraveghiere al pietei financiare poate fi conceput ca o structurÎ foarte dispersatÎ, sau ca o structurÎ foarte concentrate. În mai multe tÎri se poate remarca tendinta de a reuni toate responsabilitÎtile de reglementare si supraveghere a pietei financiare nationale în sarcina unei singure institutii. Dispersarea autoritÎtii, dincolo de observatia cÎ nu mai este “ la modΔ în multe tÎri dezvoltate, existând preocuparea pentru comasarea sarcinilor de supraveghere, are si dezavantajul intr-o oarecare mÎsurÎ al unei lipse de rÎspundere.

Strânsa legaturÎ dintre piata bancarÎ si cea de capital, sau uneori rolul redus al pietei de capital în finantarea economiei, a dus în unele tÎri la inexistenta unor autoritÎti bursiere centrale, care sÎ reglementeze si sÎ supravegheze piata de capital. Atributiile de supraveghere si reglementare a pietei financiare, in ansamblul sÎu, revin în asemenea tÎri în primul rând bÎncilor centrale, sau unor organisme în a cÎror titulaturÎ apare cuvântul bancÎ.

Organismele nationale rÎspunzÎtoare de reglementarea si supravegherea pietei de capital trebuie sÎ colaboreze si cu bancile centrale nationale. Necesitatea cooptÎrii bÎncilor centrale într-un demers de reglementare si supraveghere a pietelor financiare nationale este perfect justificatÎ, mai ales dacÎ se tine cont de prefacerile sistemului bancar din ultimii ani, în directia unor activitÎti nespecifice segmentului bancar si apartinând pietei de capital, sau de existenta în unele tÎri a unui system bancar de tip universal, care permite bÎncilor accesul direct pe piatÎ de capital; apartinând unor produse financiare hibride a accentuat aceastÎ necessitate.