Inspecția Fiscală

Inspecţia fiscală

Inspecţia fiscală este reglementată de Codul de procedură fiscală, la titlul VII, care o defineşte astfel: “Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactitatii îndeplinirii obligaţiilor de catre contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, dupa caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligatiilor de plata şi a accesoriilor aferente acestora”.

Inspecţia fiscală se exercita asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor, taxelor, contributiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. În cazul contribuabililor care au sedii secundare, inspecţia fiscală se va exercita, de regulă, concomitent la sediul principal şi la sediile secundare de către organul fiscal competent.

Obiectivele inspectiei fiscale

Inspecţia fiscală are ca obiect constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor rezultate din activitatea contribuabilului respectiv:

-legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale;

-corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;

-stabilirea de diferenţe în plus sau în minus (în funcţie de situatie) fată de creanţa fiscală existentă la momentul începerii inspecţiei fiscale;

-analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale (confruntarea declaraţiilor fiscale cu informatii proprii sau din alte surse);

-sancţionarea faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale.

Proceduri de control:

- controlul inopinat - constă în verificarea faptica şi documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenta unor fapte de încalcare a legislaţiei fiscale, fără anunţarea în prealabil a contribuabilului;

- controlul încrucisat - constă în verificarea documentelor şi operaţiunilor impozabile ale contribuabilului, în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane; controlul încrucisat poate fi şi inopinat.

Aceste proceduri sunt diferite de metodele de control utilizate într-o inspecţie fiscală, care pot fi, de asemenea, de două tipuri:

- controlul prin sondaj - constă în verificarea selectiva a documentelor şi operaţiunilor semnificative, în care sunt reflectate modul de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;

- controlul electronic - constă în verificarea contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate.

Perioada în care se poate efectua inspecţia fiscalǎ

Inspecţia fiscală se efectueaza în cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale. Codul de procedură fiscală stabileşte la art. 91 că dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani (sau 10 ani, în cazul obligaţiilor fiscale care rezulta din săvârşirea unei fapte prevazute de legea penală). Termenul de prescripţie începe sa curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală.

La contribuabilii mari, perioada supusă inspecţiei fiscale începe de la sfarşitul perioadei controlate anterior, în timp ce, pentru celelalte categorii de contribuabili, inspecţia fiscală se efectuează asupra creanţelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale. Totusi, inspecţia fiscală se poate extinde pe perioada de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, dacă:

- există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;

- nu au fost depuse declaraţii fiscale;

- nu au fost îndeplinite obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor, contributiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.