Integrarea europeană

Capitolul 1

Politica economico-financiară românească în contextul integrării europene

1.1 Conceptul, funcţiile şi obiectivele politicii economice

Potenţialul economic al unei ţări, posibilităţile acesteia de a satisface cerinţele social-economice, locul pe care îl ocupă în economia mondială şi măsura participării la diviziunea internaţională a muncii, asigurarea unor condiţii decente de viaţă populaţiei, ca şi independenţa ţării depind de modul cum resursele materiale, financiare, bancare şi umane sunt atrase şi folosite în circuitul economic, de organizare şi conducere a activităţii economice şi sociale, de mecanismul economic şi financiar-bancar de funcţionare a economiei naţionale.

Politica economico-financiară nu trebuie confundată cu finanţele, deşi între acestea există o strânsă legătură.

Prin politică economică se înţelege totalitatea principiilor, metodelor şi instrumentelor concrete care călăuzesc activitatea economico-financiară a unui stat, a organelor sale financiare etc., pecum şi legislaţia financiară utilizată în vederea înfăptuirii obiectivelor sociale, economice etc. pe plan intern şi extern, întăririi capacităţii de apărare, asigurării suveranităţii şi independenţei naţionale.

Politica economico-financiară cuprinde totalitatea normelor financiare fundamentate pe constatări obiective furnizate de ştiinţa finanţelor, folosite de stat pentru constituirea, repartizarea şi optimizarea utilizării fondurilor de resurse financiare necesare realizării ţelurilor politicii social-culturale, economice etc. ale ţării în perioada dată.

Politica economico-financiară concretizează folosirea conştientă a legilor economice şi demonstrează cunoaşterea, stăpânirea şi dirijarea proceselor economice şi financiare; ea poate favoriza sau frâna dezvoltarea socială şi economică a ţării.

Cu toate că, în esenţă, politica financiară este determinată de sistemul politico-economic, de legile economice care acţionează în societate şi de interesele categoriilor sociale, totuşi ea este diferită de la un stat la altul, în funcţie de condiţiile, particularităţile şi posibilităţile concrete, de etapele pe care le parcurge societatea.

Politica financiară este o parte integrantă a politicii generale, sociale şi economice a statului. Ea constă în folosirea finanţelor în conformitate cu obiectivele politice, sociale şi economice şi în utilizarea instrumentelor financiare pentru rezolvarea sarcinilor stabilite de către Parlamentul şi Guvernul ţării cu privire la dezvoltarea învăţământului, pregătirea profesională a personalului, recalificarea şi reîncadrarea în muncă a şomerilor, protecţia socială, ocrotirea sănătăţii populaţiei, promovarea culturii, dezvoltarea economică, stimularea progresului tehnic şi ştiinţific, păstrarea echilibrului ecologic.

Politica financiară este un element de suprastructură. Cu toate că are un rol determinant asupra suprastructurii, poiltica financiară – ca element al acesteia – influenţează activ baza economică a societăţii. Influenţa politicii financiare asupra bazei economice se exprimă, în primul rând, prin faptul că statul – ca formă a suprastructurii – îşi întemeiază politica financiară pe economia naţională, pe acţiunea legilor economice, pe realităţile, necesităţile şi posibilităţile prezente şi de perspectivă ale societăţii nostre, pe cerinţele dezvoltării economiei şi culturii naţionale, pe necesitatea cerinţelor materiale şi spirituale ale populaţiei.

Politica financiară evoluează şi se perfecţionează mereu sub imboldul dezvoltării bazei economice.

Mecanismul economic şi financiar-bancar este determinat de natura economică a relaţiilor de producţie, de complexitatea acestor relaţii, de nivelul de dezvoltare a factorilor de producţie, de noile forţe motrice, de instrumentele economice, financiare şi bancare, de condiţiile în care se desfăşoară procesul reproducţiei sociale, precum şi de factorii moral politici care acţionează în societatea noastră.

Mecanismul financiar-bancar este o componentă importantă a mecanismului economic.

Mecanismul economic şi financiar-bancar reprezintă un sistem complex şi dinamic de conducere, organizare şi utilizare eficientă a resurselor materiale, de muncă şi băneşti ale întregii societăţi. El are o largă sferă de aplicare, cuprinzând practic întregul sistem de conducere a agenţilor economici, a instituţiilor publice, private şi al unităţilor administrativ-teritoriale, toate măsurile, instrumentele şi normele economice, financiare şi bancare.

Mecanismul financiar-bancar este un angrenaj complex constituit din ansamblul conexiunilor şi legăturilor, din totalitatea formelor, metodelor, principiilor, instrumentelor financiare şi bancare, verigilor şi celulelor interdependente de organizare, previziune, gestiune şi conducere a activităţii financiare şi bancare, de înfăptuire a gestiunii economico-financiare.