Investiții și surse de finanțare a investiților

1.Conceptul de investitie

Se urmareste ca din managementul procesului investitiona sa se abordeze, cu prioritate, implicatiile financiare ale acestuia. Se au in vedere, in mod special:

- Integrarea, la nivelul cerintelor, a procesului investitional in managementul financiar al organizatiei;

- Integrarea optiunii pentru investitii, in optiunea generala a obtinerii eficientei scontate (in conditiile satisfacerii pietei);

- Integrarea in procesul de management financiar a documentatiei pentru investitii, ca instrument de concepere si promovare a eficientei economice;

- Definirea, metodologic si pragmatic, a zonelor de management in care se concepe, programeaza si realizeaza eficienta I investitii;

- Evaluarea si selectia proiectelor de investitii in actualizarea indicatorilor de eficienta in investitii, tinand seama de factorul timp.

Problematica investitiilor se inscrie in ansamblul cerintelor care se maresc atunci cand se stabilesc destinatiile resurselor acumlate de societate, respective cans se stabileste raportul dintre resursele destinte dezvoltarii si cele pentu consum.

O sinteza a tuturor acestor cerinte este prezentata, sugestiv, concludent in unul dintre manualele de economie politica, astfel:”Regula de aur a inzestrarii economiei cu capitaluri- este aceea care asigura acumularile pentru un echilibru economic stabil, normal pentru conditiile economice existente, concomitant cu cel mai inalt nivel al consumurilor membrilor societatii”

Pentru a sintetiza si evalua acest rol al procesului investitional s-au conceput doi indicatori:

- Multiplicatorul, semnificand, in esenta, plusul de venituri (si evident profit), pe care il genereaza investitia, ca sursa de finantare a dezvoltarii;

- Acceleratorul, reprezentand presiunea pe care o face consumul suplimentar generat de efectele investitiilor asupra procesului investitional.

Ramanand in perimetrul opiniiloraltor specialisti, opinii redte opinii redate intr-o recenta lucrare de specialitate, remarcam:

- Opinia lui Pierre Mosse: ”Investitiile reprezinta o renuntare la o satisfactie imediata si sigura, in schimbul unei sperante al carui support sunt tocmai resursele investite. Pe scurt, investitia trebuie privita ca o cheltuiala certa pentru un viitor incert”;

- Opinia lui Margerin I. si Ausset G.: ”Notiunea de investitii implica trei elemente definitirii: durata, risc, eficienta. Pentru a avea o imagine completa trebuie studiata imaginea ei tredimensionala: contabila, economica, financiara.”

Imaginea contabila, dupa opinia autorului, reduce dimensiunea investitiei la caracterul ei de mobilizare, pornind de la faptul ca toate valoriile care se creeaza sunt destinate sa ramana constant sub aceeasi forma.

Imaginea economica este data de faptul ca veniturile viitoare trebuie sa fie superioare cheltuielilor initiale actualizate.

Imaginea financiara provine din faptul ca investitiile genereaza venituri si economii pe termen lung.

Recapituland si sintetizand aceste opinii si completandu-le, putem formula urmatoarea definitie generala a investitiei: “Investitia este efortul financiar actual facut pentru un viitor mai bun, creat prin dezvoltare si modernizare, avand ca sursa de finantare renuntarea la consumuri actuale sigure, dar mici si neperformante, in favoarea unor consumuri viitoare mai mari si intr-o structura moderna, mai aproape de optiunile utilizatorilor, dar probabile ”.

Din definitia formulate se degaja o serie de concluzii si consecinte in plan managerial, dintre care ne marginim la sublinierea unora pe care le consideram mai semnificative:

1.Investitia este un effort actual, care, ca orice effort, trebuie dimensionat, previzionat si argumentat pntru a fi sustinut de catre cei care trebuie sa-l faca.

2.Investitia vizeaza un viitor mai bun, care trebuie conturat stiintific si realist, prin studii comlexe (nu numai de marketing), pertinente.

3.Sursa de finantare a investitiilor o reprezinta renuntarea la consumuri actuale , posibile si sigure, in favoarea unor consumuri viitoare, mai mari, mai performante, dar probabile.

Din aceasta ultima referire se desprind alte concluzii si consecinte manageriale nu mai putin importante, si anume:

- Este vorba de o renuntare, or, a renunta este una din ipostazele cele mai dificile pentru om. Ca urmare, este lipsita de orice ratiune, de orice logica o renuntare de acest fel pentru a realize o investitie care sa nu produca efecte scontate. Firesc deci, pentru cel care opteaza pentru o investitie si o operationalizeaza este una dintre deciziile cele mai incarcate de raspundere, pentru ca, intre altele, investitiile angajeaza fonduri mari, afecteaza viitorul organisatiei si toate interesele care se intersecteaza in cadrul acesteia.

- Este un lucru arhicunoscut si recunoscut ca eficienta potentiala a investitiilor si, in general, deci compensatia “renuntarii” mentionate se decide in conceptie si se realizeaza in executie si exploatare, prin organizare, coordonare, decizie si control, evaluare, attribute care, daca avem in vedere ca unul dintre parametrii esentiali ai eficientei este profitul, deci o componenta financiara, sunt in mare parte attribute clare ale managementulyui financiar al organizatiei. De asemenea, este la fel de bine cunoscut faptul ca orice fisura in proiectarea si conceperea investitiei potentiale are sanse minime sa fie suplinite prin eficienta suplimentara ce se poate obtine in executie si exploatare, realizare care pune in evidenta rolul managementului financiar al organizatiei in aceasta etapa a procesului investitional.

- Este de asemenea, vorba de o renuntare la ceva sigur, in favoarea unor sperante probabile, ceea ce include in orice proiect de investitii, o doza mai mare sau mai mica de risc. Ca urmare, managementul in investitii trebuie sa evalueze riscul si sa-l gestioneze.

- Ca urmare, problematica investitiilor face parte dintre obiectivele strategice majore, de importanta cardinala, pentru organizatie si actionarii sai (capacitatea de a investi reprezinta parametrul esential al fortei si credibilitatii organizatiei, raportul intre volumul investitiilor si cifra de afaceri, capitalurile si profiturile fiind elocvente).

Obiectivele urmarite au o componenta financiara majora atat in zona finantarii potentiale, cat si a eficientei potentiale, ceea ce pune in alta lumina si ipostaza managementul financiar al organizatiei.

Aceste concluzii si cerinte manageriale pot contribui la definirea mai completa a conceptului de investitie.

In sensul cel mai larg acceptabil al notiunii, prin investitie se intelege totalitatea resurselor financiare alocate pentru a obtine venituri viitoare mai mari.

In sens mai restrans (abordare contabila), prin investitie se inteleg resursele financiare utilizate pentru achizitionarea de noi active fixes au pentru modernizarea celor existente.

In sens monetar ,prin investitie se intelege blocarea ,decizia de a imobiliza un capital si a-l utiliza pentru o rentabilitate mai buna in viitor. Privita din alt unghi, investitia reprezintaschimbarea unui capital disponibil in prezent, pe speranta de a obtine un avantaj ,un capital mai mare in viitor.

In sens “psihologic”, sensul vizandu-I pe toti actorii de pe scena organizatiei, si mai ales pe actionari si salariati, prin investitie se intelege , ceea ce deja s-a aratat o renuntare la consumuri actuale ,sigure ,dar mici, in favoarea unor venituri care sa asigure cosumuri viitoare, probabile, dar mai mari.

Deci este vorba de consumuri nete, reale, destinate obtinerii altor venituri nete.

Din alta perspective, investitiile mai pot fi definite, ca fiind:

- Un plasament pe termen lung pentru modernizare si dezvoltare;

- O alocare de resurse, de capitaluri economisite, pentru modernizare si