Investițiile Străine în România

INVESTITIILE DIRECTE STRAINE ÎN ROMÂNIA

Riscul, adica unul dintre ”mecanismele cheie” ale evolutiei economiei, reprezinta un concept care în teoria de specialitate nu a fost dezbatut îndeajuns, oamenii nereusind înca sa stapâneasca tehnicile de identificare si evitare a acestuia pe parcursul desfasurarii activitatii lor. Fiecare decizie pe care oamenii o iau în activitatea lor implica riscuri cu efect pozitiv sau negativ. Înca de la începutul secolului, Joseph Schumpeter sublinia în oda sa închinata întreprinzatorului ca orice initiativa implica un risc.

Gestionarea sau managementul riscului, a factorilor de nesiguranta reprezinta o prioritate critica atât pentru companiile mari cât si pentru întreprinderile mici si mijlocii, toate confruntându-se cu tot mai multe influente economice, politice sau comerciale ce se nasc în societatea moderna.

În principal, în economia româneasca aflata în tranzitie, „riscurile la care se expun agentii economici sunt riscul: cauzat de inflatie, de evolutia cursului de schimb si de blocajul economico-financiar, adica riscul de neplata”.

În tarile europene care au deja o experienta a economiei de piata s-a constatat ca întreprinzatorii ar trebui sa fie pregatiti pentru schimbari permanente ale formelor sub care se poate manifesta riscul. Astfel, într-un studiu realizat de compania Marsh Inc. asupra unor întreprinderi mici si mijlocii din Europa Occidentala, se mentioneaza ca „pe lânga traditionalele expuneri la hazard se adauga si riscuri operationale, financiare si strategice”, cauzate de o serie de factori, ca de exemplu: modificari ale legislatiei, anumite standarde si coduri europene, riscurile impuse de evolutia Noii Economii, presiuni care apar datorita politicii de personal, necesitatile retehnologizarilor, eficienta costurilor, evenimente economice spontane (neasteptate, neplanificabile).

Responsabilitatea pentru factorii de risc la care este supusa o companie este suportata în cazul marilor firme de un expert special angajat în acest scop, denumit „risk manager”, iar în cazul întreprinderilor mici si mijlocii de directorul financiar si echipa de conducere în general.

Managementul riscului reprezinta un proces complex, care cuprinde o serie de activitati menite sa diminueze riscul care ar putea aparea odata cu initiativa întreprinzatorului. Gestionarea sau managementul riscului implica identificarea riscurilor (cu sprijinul tuturor departamentelor din firma), analiza riscurilor (ierarhizarea importantei si a impactului lor asupra companiei), tratarea riscurilor (adica prin retinerea finantata sau nefinantata a riscurilor, prin transferul riscurilor – contractual, sau prin intermediul asigurarilor si al pietelor de capital – prin reducerea riscurilor si prin schimbarea activitatii – daca este cazul).

Institutiile din România au nevoie din ce în ce mai mult de analize ale riscurilor financiare la care se expun, afirma expertii în domeniu.

Diferitele tipuri de expuneri specifice atât sectorului bancar cât si companiilor comerciale includ toate riscurile financiare - riscul valutar, riscul de pret, riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul operational si riscul legislativ.

BRM Business Consulting, divizia educationala a Bursei Române de Marfuri, a fost creata în 2001 ca urmare a identificarii nevoii de educatie financiara pe piata româneasca. Începând cu anul 2002, BRM Business Consulting ofera pietei românesti o programa de curs si perfectionare în domeniul managementului riscului si al instrumentelor financiare derivate precum si cursuri dedicate, adaptate nevoii specifice fiecarei companii client.

Mediul de afaceri prezinta numeroase riscuri, iar abilitatea intreprinzatorilor de a izola si analiza aceste riscuri determina în ultima instanta succesul sau esecul în afaceri. Fara îndoiala, unele riscuri sunt inevitabile, în schimb multe dintre ele pot fi controlate.

În ultimii ani, în toate tarile avansate s-a înregistrat o dezvoltare exploziva a proiectelor de controlare a riscurilor. O mare varietate de instrumente au fost introduse sau revizuite pentru a raspunde cerintelor managementului controlarii riscului. În România aceste instrumente nu au fost utilizate pâna în anul 1997, când pentru prima data au fost implementate la Bursa Monetar – Financiara si de Marfuri Sibiu.

Principala functie economica a pietelor futures este hedgingul (acoperirea riscului). Hedgingul reprezinta cumpararea si vânzarea contractelor futures pentru a compensa riscul aparitiei unor schimbari a preturilor pe piata spot. Acest mecanism de transferare a riscului a facut ca, contractele futures sa fie indispensabile companiilor si institutiilor financiare din întreaga lume.

Gestionarea riscului se pare ca este însa o atributie nu doar a întreprinzatorului ci si a statului, a carui interventie ar trebui sa fie cât mai echitabila, fara sa creeze avantaje unilaterale (dupa cum s-a întâmplat din pacate în anii tranzitiei economiei românesti). „Pentru a fi reformator, statul trebuie sa preia o parte a riscului, în scopul de a asigura mersul înainte al reformei”.