Investițiile Străine și Impactul Lor asupra Dezvoltării Economice a Țărilor

Cap. 1. Investițiile străine și rolul lor în economia de piață

1.1. Conceptul de investiții străine directe

O componentă importantă a procesului de integrare regională și globalizare a economiei mondiale o constituie investițiile străine, care în perioada ultimilor trei decenii ale secolului al XXI-lea și actualul deceniu au exercitat un puternic impact asupra creșterii economice, a comerțului exterior și a structurilor de producție din toate țările lumii.

Din punct de vedere economic, investițiile reprezintă procesul producerii și acumulării de capital. Tot în acest sens investiția reprezintă cumpărarea de proprietăți, acțiuni, obligațiuni sau depuneri de bani la instituții financiare în scopul asigurării unui venit (dobândă, dividend, chirie, etc.) și a unei creșteri de capital, profituri.

Din punct de vedere contabil, investițiile reprezintă mobilizări de fonduri în bunuri corporale și necorporale create în cadrul unei firmei.

Din punct de vedere financiar, investițiile reprezintă cheltuielile actuale realizate pentru a se genera în viitor fluxuri de venituri care să asigure atât recuperarea cheltuielilor inițiale cât și reducerea de profit suplimentar și care să se amortizeze într-o perioadă mai lungă de timp.

Investițiile reprezintă cheltuielile de capital realizate în scopul obținerii unor bunuri durabile prin care în viitor se vor obține venituri purtătoare de profit. Cheltuielile de capital reprezintă aceea categorie de cheltuieli destinată creării de elemente de capital fix (în scop productiv sau neproductiv) precum și modernizării, dezvoltării, sau retehnologizării capitalului fix existent la un moment dat în cadrul firmei.

În sens larg, investițiile reprezintă:

- Operațiunile prin intermediul cărora se dezvoltă sau se modifică patrimoniul inițial al unui agent economic;

- Activitățile prin care mijloacele financiare se transformă în bunuri concrete;

- Orice tip de cheltuieli prin care se cumpără de pe piață bunuri de valoare.

În sens restrâns sau la nivel microeconomic, investițiile se definesc astfel:

- Cheltuielile prin care se achiziționează bunuri durabile în care nu se includ cele destinate desfășurării activității curente;

- Cheltuielile efectuate pentru formarea brută de capital economic.

O investiție se caracterizează prin următoarele elemente: profitul ca scop al investiției, timpul ca dimensiune a procesului de valorificare și riscul ca expresie a naturii deciziei economice. Conceptul de investiție străină include pe lângă cele trei elemente enumerate anterior și un element de extranietate.

Investiția străină constă în plasarea de mijloace financiare pe termen lung în străinătate sub două forme: investiții străine directe sau investiții străine de portofoliu.

Din punct de vedere economic, investițiile străine reprezintă acele investiții rezultate din tranzacțiile internaționale, și care constau în plasamente de capital sub formă de active reale sau financiare cu scopul asigurării unui venit, dar și obținerii unui profit.

Conform Regulamentului valutar al Băncii Naționale a României o investiţie directă reprezintă investiţia de orice natură, efectuată în scopul stabilirii sau menţinerii de legături economice durabile, care se realizează prin următoarele modalităţi, luate în sensul lor cel mai larg :

a. constituirea sau extinderea unei sucursale ori a unei noi entităţi aparţinând integral persoanei care furnizează capitalul de dotare/capitalul social ori achiziţionarea integrală a unei entităţi deja existente;

b. participarea într-o entitate nouă sau într-una existentă, în scopul stabilirii ori menţinerii de legături economice durabile;

c. acordarea de credite şi împrumuturi pe termen mai mare de 5 ani, în scopul stabilirii ori menţinerii de legături economice durabile;

d. reinvestirea profitului în scopul menţinerii unei legături economice durabile.

Investițiile străine directe constau în proprietatea unui rezident asupra unor active, cu scopul de a controla folosirea acestor active . Prin urmare investițiile străine directe sunt acele tipuri de investiții în care investitorii emitenți ai fluxurilor investiționale dispun de posibilitatea de control asupra activității agenților economici receptori ai investițiilor.

Investițiile străine directe reflectă plasarea unor capitaluri de către investitorii străini (nerezidenți) în alte țări în vederea înființării și dezvoltării firmelor în diverse domenii. Investiția străină directă reflectă elementele de extranietate, reprezentate de capital, țara de plasare, fluxurile de tehnologie, cunoștințe, management, bunuri și servicii .

În art. 1 din Legea nr.35/1991 , prin investiție străină în România se înțelege:

a. constituirea de societăți comerciale, filiale sau sucursale, cu capital integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau persoane juridice române, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale;

b. participarea la majorarea capitalului social al unei societăți existente sau dobândirea de părți sociale ori acțiuni la asemenea societăți, precum și de obligațiuni sau alte efecte de comerț;

c. concesionarea, închirierea sau locația gestiunii, în condițiile legii, a unor activități economice, servicii publice, unități de producție ale unor regii autonome sau societăți comerciale;

d. dobândirea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile, altor drepturi reale, cu excepția dreptului de proprietate asupra terenurilor;

e. dobândirea de drepturi de proprietate industrială și intelectuală;

f. dobândirea de drepturi de creanță sau alte drepturi referitoare la prestări cu valoare economică asociate unei investiții;

g. cumpărarea de spații de producție sau alte clădiri, cu excepția locuințelor, altele decât cele auxiliare investiției, precum și construirea lor;

h. contractarea executării de lucrări de explorare, exploatare și împărțire a producției în domeniul resurselor naturale.

Investițiile străine directe sunt definite, potrivit UNCTAD (Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare), ca fiind acele investiții care presupun o relație de afaceri pe termen lung, reflectând un interes durabil al unei entități economice (investitor direct sau întreprindere-mamă), precum și controlul acesteia asupra unei întreprinderi rezidente într-o altă țară decât cea a investitorului (întreprindere afiliată). Prin „interes durabil” se înțelege îndeplinirea simultană a două condiții:

a) stabilirea unei relații pe termen lung;

b) o influență semnificativă exercitată de investitorul străin asupra managementul întreprinderii afiliate.

În general, o investiție străină directă se realizează prin:

- fuziuni/preluări de firmă;

- investiții noi;

- reinvestirea profitului;

- acordarea de împrumuturi și alte transferuri de capital între întreprinderile afiliate.