Leasing-ul - Formă Modernă de Finanțare

1. ARGUMENT

Leasing-ul este o operaţiune comercială prin care o parte denumită locator/finanţator transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă a unui lucru al cărui proprietar este către altă parte, denumită utilizator, la solicitarea acesteia din urmă, contra unei plăţi periodice, denumită rata de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.

Analiştii comerţului internaţional au scos în evidenţă faptul că leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu.

În România, contractul de leasing este reglementat prin Ordonanţa Guvernamentală nr. 51/1997, republicată în Monitorul Oficial nr. 9 din 12.01.2000, operaţiunile de leasing constituind o nouă categorie de fapte de comerţ care se adaugă la cele prevăzute de art. 3 Cod Comercial.

Prima parte a lucrării abordează apariţia leasingului şi răspândirea acestuia ca formă de finanţare.

A doua parte a lucrării abordează caracteristicile şi avantajele leasingului ca sursă de finanţare a unei afaceri, contractul de leasing şi importanţa acestuia precum şi tipurile de leasing.

2. CAPITOLUL I

ISTORIC LEASING

Apariţia leasingului ca noţiune şi răspândirea lui ca formă de finanţare datează din anii 50, însă baza economică s-a format mai devreme, în perioada premergătoare celui de al doilea război mondial. Fără să aprofundăm evoluţia tipurilor de leasing, precum înţelegerea planului structurii economice şi problematica juridică a leasingului, este de ajuns să privim în urmă până la punctul când industrialul a ajuns la o recunoaştere a faptului că în procesul de valorificare a produselor nu este necesar transferul imediat al dreptului de proprietate şi echivalarea integrală a contravalorii acestuia în momentul încheierii contractului.

Un astfel de moment istoric economic a fost în 1877, când Bell Telephone Company din Statele Unite ale Americii a oferit posibilitatea folosirii aparatelor telefonice din producţia proprie contra unui cost de folosinţă fără achitarea totală a contravalorii produsului.

Schimbarea radicală însă a adus o structură economică, de după al II-lea război mondial, în Statele Unite ale Americii după 1950, iar un deceniu mai târziu şi în ţările Europei Occidentale, după revitalizarea economiei acestora.

În Statele Unite ale Americii oamenii de afaceri au realizat pentru prima dată că investiţiile decapitalizate se pot realiza nu numai prin finanţarea clasică bancară. A apărut atunci pe piaţa mijloacelor de producţie acel finanţator care s-a auto-asigurat astfel încât, s-a prezentat în calitate de cumpărător al obiectului faţă de furnizor şi păstrându-şi dreptul de proprietate asupra obiectului, l-a dat în folosinţă întreprinzătorului.

Astfel pe de o parte s-a născut un contract de vânzare- cumpărare între producător şi Locator ( firma de leasing), pe baza căruia Locatorul a achiziţionat de la producător bunul specificat de utilizator, iar pe de altă parte a luat fiinţă un contract specific de chirie, în baza căruia utilizatorul în schimbul unei rate de leasing a dobândit dreptul de folosinţă asupra obiectului,Locatorul păstrându-şi dreptul de proprietate asupra obiectului, încasând plata de leasing.

Pe lângă această formă, deja clasică, a leasingului s-au dezvoltat şi alte forme de leasing, fiecare cu un rol comun şi anume: finanţatorul (locatorul) este proprietarul obiectului, iar utilizatorul pe întreaga durată a contractului deţine numai dreptul de folosinţă.

3. CAPITOLUL II

DESPRE LEASING

Cuvântul “Leasing” vine din limba engleză ,de la substantivul “leasing” şi verbul “to lease” care s-ar traduce, într-o primă accepţiune, prin “a închiria”. Dezvoltarea din ultimele decenii a acestui produs a confirmat însă o formă specifică de finanţare, a cărei denumire s-a depărtat de înţelegerea iniţială , reprezentată astăzi mai bine de verbele “to rent” sau “to hire”.

Ca şi în cazul chiriei, în prim planul operaţiei economice stă utilizarea obiectelor închiriate (echipamente industriale, vehicule, clădiri,etc.) şi nu proprietatea asupra acestora, astfel încât Utilizatorul (cel care “primeşte” finanţarea în leasing) dobândeşte dreptul de folosinţă asupra obiectelor care rămân însă în proprietatea Locatorului (cel care “oferă” finanţarea în leasing).