Lichiditatea Institutilor de Credit

Argument

Datorita rolului crucial pe care bancile il detin in cadrul sectorului financiar, aceasta lucrare se concentreaza in mod specific asupra sectorului bancar, ca segment indispensabil al ansamblului economic, fara de care economia moderna nu-si poate exercita rolul si functiile, fiecare tara, si implicit si Romania, fiind interesate in crearea unui sistem bancar solid, care sa permita asigurarea unui cadru organizatoric corespunzator extinderii relatiilor banesti din economie. Sistemele bancare stabile sunt acelea capabile sa-si mentina eficienta in situatii neprevazute si sa genereze stimulente si informatii credibile tuturor participantilor financiari.

Am ales aceasta tema tinand cont de faptul ca economia de piata nu poate functiona fara banci profitabile, bine consolidate, astfel ca odata cu relansarea economiei si imbunatatirea mediului de afaceri din Romania, sistemul bancar a cunoscut o dezvoltare accelerata -mult mai accentuata decat a celorlalte sectoare economice-atat din punct de vedere cantitativ , cat mai ales din punct de vedere calitativ. In contextul provocarilor induse de globalizare, internationalizarea activitatii bancare, ca o consecinta a diminuarii barierelor comerciale dintre tari si a deschiderii pietelor financiare pentru investitorii straini, nu poate fi realizata fara existenta unui sistem bancar performant, care sa faca fata atat concurentei acerbe dintre tarile lumii cat si potentialelor riscuri bancare, in vederea limitarii, divizarii si finantarii lor, precum si diminuarii expunerii la risc a fiecarei banci.

Introducere

Când vorbim despre lichiditatea unei institutii de credit avem totdeauna în vedere capacitatea acesteia de a efectua în mod neîntrerupt operatiuni de încasari si plati în conturile clientilor, dar si pentru activitatea proprie. În activitatea bancara, asa cum am vazut, se lucreaza cu un mare numar de clienti, carora li se efectueaza multiple operatiuni si li se ofera o gama diversificata de produse. Evolutia si performanta sistemelor informatice actuale fac posibila o gestiune în timp real a activelor si pasivelor bancii ce se afla într-o dinamica permanenta. Bancile românesti actioneaza, înca, într-un mediu economico-financiar imprevizibil, volatil cu consecinte asupra comportamentului clientilor care, decid uneori sa efectueze operatiuni neasteptate: retrageri premature de disponibilitati, convertirea monedei nationale în valuta, întârzieri la plata datoriilor catre banca etc.

Ca atare, gestiunea lichiditatii bancii reprezinta, poate, cea mai sensibila parte a management-ului bancar, în general. În baza prevederilor legale "institutiile de credit trebuie sa-si organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente si sanatoase".

În acest scop, sunt reglementate aspecte esentiale privind:

o Nivelul si structura fondurilor proprii; gradul adecvat de capitalizare;

o Cadrul privind atragerea resurselor de la clientela;

o Reguli de functionare a pietei monetare si valutare;

o Sistemele de plati prin virament si a platilor cu numerar în conditii de siguranta si

operativitate;

o Limitarea expunerilor pe un client sau grup de clienti etc.

În cele ce urmeaza vom examina aspecte concrete privind asigurarea respectarii cerintelor normative ale BNR, dar si modalitati practice privind controlul lichiditatii în activitatea bancara.

1. Date generale

Sistemul bancar românesc este structurat pe două nivele : primul nivel cuprinde o singură entitate, Banca Naţională a României (banca centrala statutului român, cu atribuţii privind politica monetară, valutară de credit şi de plăţi, precum şi în materia autorizării şi supravegherii prudenţiale bancare), iar al doilea cuprinde, în principal, instituţiile de credit în cadrul cărora băncile deţin rolul preponderent.

Instituţiile de credit sunt definite de noua lege bancară, O.U.G. nr. 99/2006, în art. 7, pct. 10 ca fiind entităţi care desfăşoară cu titlu profesional activităţi de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi de acordare de credite în cont propriu.