Locul și Rolul Băncilor Mutuale și Cooperatiste în Economie

1. Băncile mutuale şi cooperatiste

1.1. Scurt istoric

Ideea cooperării bancare s-a născut în secolulul al XIX-lea ca reacţie împotriva capitalismului şi a început să aibă aplicabilitate în domeniul creditului la debutul secolului XX .

Economia modernă, prin reţeaua sa ramificată de agenţii bancare şi prin sprijinul de prevedere, uneori impus de experienţa socială, efectuează o operativă şi eficientă valorificare a celor mai modeste disponibilităţi băneşti care prin colectare şi concentrare, din componente puternice ale capitalului uman.

Experienţa ţărilor dezvoltate arată clar că volumul capitalurilor anuale mobilizate din economiile familiilor se ridică la sume importante rivalizând acumulările intreprinderilor. De procesul de economisire ce caracterizează economiile tuturor ţarilor se leagă şi existenţa caselor de economii şi a cooperativelor de credit.

Pentru anumite domenii de activitate, în special artizanal, agricol, silvicultură, băncile comerciale ale epocii respective, nu acordau credite datorită absenţei garanţiilor, ceea ce a generat asocierea băncilor între ele, în scopul reunirii lichidităţilor, economiilor şi a acordării mutuale de credite, pe seama încrederii. Creditul mutual şi cooperatist s-a dezvoltat astfel pe mai multe direcţii, pe o bază descentralizată şi democratică, caracterizată într-un “Consiliu de Administraţie” şi “Case locale”. În prezent, reţeaua băncilor mutuale şi cooperative din fiecare ţară numără milioane de case locale. Majoritatea consiliilor de administraţie ale Caselor locale, au resimiţit nevoia de organe federale sau naţionale, centralizând plasamentele lichidităţilor sau realizând operaţiuni cu străinătatea, care necesită o anumită dimensiune şi anumite mijloace financiare. Astfel, instituţiile bancare respective au beneficiat de avantaje acordate de puterea publică, concretizate în monopolul asupra acordării unor credite sau în avantaje fiscale, care în prezent s-au diminuat.

Devenind bănci obişnuite, atât prin clientelă, precum şi prin serviciile oferite, şi incluse îm procesul de universalizare, băncile mutuale şi cooperativele de credit trebuie să facă faţă concurenţei actuale, prin specializarea într-o activitate punctuală şi prin diminuarea efectivelor.

1.2 . Caracteristici ale cooperativelor de credit

Cooperativa de credit este acea instituţie constituită ca o asociaţie autonomă de persoane fizice, unite voluntar în scopul îndeplinirii nevoilor şi aspiraţiilor comune de ordin economic, social şi cultural, a cărei activitate se desfăşoară cu precădere, pe principiul întrajutorării membrilor cooperatori.

Cooperativele de credit sunt instituţii de credit specializate al cărei scop principal este desfăşurarea activităţilor bancare în vederea oferirii membrilor lor un serviciu de economisire şi de împrumut eficient şi ieftin. Numărul minim de membrii fondatori este de 100 de persoane care au subscris şi au vărsat cel puţin o parte socială şi dobândeşte personalitate juridică în temeiul hotărârii judecătoreşti definitive, pronunuţată pe baza actului de constituire, a statutului propriu şi poate funcţiona după înmatricularea ei la Registrul Comerţului .

Principiul fundamental al unei astfel de cooperative este de a-şi extinde serviciile la un număr cât mai mare de persoane cărora să le ofere un loc unde să-şi plaseze economiile şi să le asigure în caz de necesitate posibilitatea luării unui credit. Serviciile oferite de către organizaţiile cooperatiste sunt similare cu cele ale unei bănci convenţionale, dar sunt destinate, în principal, deservirii persoanelor fizice .

Ca o restricţie impusă cooperativelor o constituie faptul că ele nu au voie sa folosească, în numele sau emblema acesteia, termenul “bancă” sau derivate ale acestuia. Diferenţa esenţială este aceea că dacă o bancă are ca principal obiectiv obţinerea de profit, scopul cooperativelor de credit este îmbunătăţirea bunăstirii economice a membrilor săi. Punând pe primul loc clienţii şi nu veniturile, serviciile oferite de către aceste organizaţii au taxe reduse, urmărindu-se astfel necesităţilor membrilor lor.