Lucrare de dizertație Finanțe Bănci

INTRODUCERE:

Decaderea economiei de comanda reprezinta unul din evenimentele semnificative ale ultimei decade. Principalele obiective ale fostelor tari comuniste in procesul de tranzitie catre economia de piata se refera la cresterea eficientei economice si promovarea unei economii durabile. Procesul de tranzitie necesita aducerea capitalului strain necesar pentru finantarea restructurarii si dezvoltarii. Datorita faptului ca aceasta parte a Europei este o piata inca necunoscuta, investitorii cauta anumite cai pentru a o scoate din anonimat. Astfel, in momentul in care gandesc strategiile, se bazeaza frecvent pe analiza riscului

Aceasta dizertatie contine 4 mari capitole. Primul capitol prezinta definitia riscului implicat de locatia uneia dintre parti intr-o anumita zona geografica, componentele sale si limitarea acestui risc. Folosind diferite variabile economice, capitolul 2 prezinta relatia dintre determinantele riscului si impactul lor asupra ratei tarilor cu risc atat pentru tarile dezvoltate sau in curs de dezvoltare, precum si relatia dintre rata tarilor cu risc si fluxul investitiilor straine directe in tarile in curs de dezvoltare.

Urmatorul capitol prezinta aspecte particulare ale tarilor cu risc precum si procesul de investitie direct pentru Centrul si estul Europei. Ultimul capitol ne arata principalele tehnici ce pot fi folosite pentru a manevra riscul implicat de locatia tarilor in functie de zona geografica.

Aceasta lucrare isi propune 2 obiective principale; sa sublinieze sensibilitatea acestor riscuri relativ la aspectele politice in aceasta parte a Europei si sa arate impactul pe care rata riscului il are asupra investitiilor directe, ca principala arma in dezvoltarea economiei.

Lucrarea conchide ca un nivel ridicat de risc impune o diminuare a investitiilor straine. Deoarece capitalul extern este necesar pentru tarile din centrul si estul Europei, trebuie sa isi acopere trebuintele lor financiare din alte surse (imprumuturi sau rezerve) care slabesc foarte mult situatia lor economica.

O VEDERE ISTORICA:

Evaluare riscului de tara a aparut ca un rezultat al cresterii imediate a imprumuturilor internationale a tarilor in curs de dezvoltare in anul 1970. Cosset(1991) defineste rata riscului de tara ca un indicator al faptului ca imprumutatul; nu-si va indeplini obligatiile. Riscul de tara implica de asemenea si neplata sau intarzierea platii datoriilor si in special unde venitul este atribuit tarii imprumutatului.(Caouette, 1998) La inceput, majoritatea agentiilor specializate considerau anumiti factori economici drept determinate in stabilirea riscului de tara, dar in timp mediul politic, social si cultural a devenit mai important.(de vRies citat de Herring 1983).

Necesitatea evaluarii riscului de tara a fost asociat in principal cu 3 procese: investitia straina directa, diversificarea portafoliului si alocarea creditelor tarilor slab dezvoltate (LDC)

Evaluarea riscului este necesara datorita faptului ca investitia straina directa(FDI) se face pe termen scurt sau lung, scopul riscului de tara venind sa prezica evenimentele politice, sociale si culturale care ar putea avea influenta negativa asupra investitiilor. Literartura aproba faptul ca riscul de tara sa fie definit de factori politici, sociali si culturali, cu toate ca uneori riscul de tara este definit de riscuri politice (Clark, 1997). Mai mult de atat, Buckley(2000) vede riscul de tara o componenta a riscului politic, definit ca o posibilitate ca guvernul local sa intervina impotriva companiilor straine si a investitiilor acestora. Riscul legal a fost identificat de Chorafas(2000) drept o categorie separata de riscul de tara impreuna cu riscul politic. Riscul legal este definit de aspecte precum: lipsa sistemului structurat, reguli sau legi incomplete sau imperfecte, nerespectarea regulilor, legi legate de faliment.

Riscul de tara poate lua urmatoarele forme (Roy, 1994): renegarea datoriilor, riscul de neplata, neplata pe motiv de lipsa timpului, reprogramarea datoriilor, renegocierea datoriilor (doar o parte a imprumutului este platit sau reducerea ratei dobanzii), riscul de transfer (deprecierea monezii).

Coyle(2000) considera riscul de tara ca o forma de risc financiar (risc asociat cu schimbari in conditiile financiare care pot afecta fluxul sau retragerea investitiilor, si il subivide in 3 categorii: economic, politic si regulat (riscul referitor la legislatie ce poate avea un efect negativ asupra profitului investitorilor : preluari sau fuziuni, refinantari si taxe, aspecte ale legilor companiei). Coyle vede riscul de credit, riscul de moneda, riscul de pret sau riscul de rata dobanzii, tipuri separate de risc financiar, nu ca si componente ale riscului de tara. For Couette 1998 riscul de tara este de fapt riscul de credit de tara., care poate fi divizat in urmatoarele tipuri: politic, social, economic, de mediu si regulat. Identifica chiar o alta dimensiune a riscului de tara : “molima “ definita “ bun sau rau, ce afecteaza o tara se raspandeste si spre celelalte” Caourttr 1998.

Alte analize separa riscul detara in 6 categorii care se suprapun, dat fiind interdependenta dintre mediul politic, economic si social Duncan 2000 : riscul economic, riscul de transfer, riscul ratei de schimb, riscul locatiei, riscul eficientei, riscul politic.

RISCUL POLITIC:poate fi impartit in riscuri macro si micro ‘Oetzel 2001’ riscul macro se referă la schimbări politice neprevazute la nivel de ţară, in timp ce riscul micro se referă la schimbări ce afectează industria in interiorul unei ţări. Clark(1997) divide riscul politic in “evenimente explicite”. (evenimente care intervin sporadic si care generează pierderi) si schimbari neîntrerupte (evenimente ce influenţează anumite sau chiar toate aspectele mediului de investiţii directe străine). O altă distincţie pune faţă in faţă riscul politic ( risc ce afectează o firmă cu auxiliari in străinătate) cu riscul politic specific ( risc asociat cu o anumită investiţie într-o ţară). Dar, atâta timp cât aceste evenimente sunt aşteptate sau uşor de anticipat, putem spune ca nu ne confruntăm cu un risc politic Nu doar riscul politic poate fi neprevăzut, ci riscul in general. Importanţa factorilor politici a crescut, datorită ignorării riscului politic ce poate duce la pierderi, in timp ce ingnorarea acestuia nu oferă nici o şansă de succes. Caouette (1998) consideră ca măsură fundamentală pentru riscul politic, felul în care constituţia unei ţări este aplicată, lucru ce reflectă credibilitatea guvernului ţării respective. Printre variabilele politice luate în considerare putem menţiona: corupţia, diferenţele religioase şi etnice interne, raportul mortalităţii populaţiei pe an şi numărul revoluţiilor pe an, extinderea drepturilor politice, extinderea libertăţilor politice, francheţea generală a instituţiilor politice, exprimarea politică, participarea la cel puţin un război extern).