Lucrare de finalizarea a studiilor psihopedagogice - metode de evaluare a educației

INTRODUCERE

Corelarea strategiilor didactice de predare şi învăţare cu cele de evaluare s-a dovedit a fi esenţială pentru buna desfăşurare a activităţii instructiv-educative din şcoală. Având un rol important în eficientizarea activităţilor de orice fel, evaluarea este permanentă în orice domeniu de activitate umană. Învăţământul este un domeniu central şi de maximă importanţă socială, domeniu în care activitatea de evaluare se manifestă cu precădere şi al cărei demers este profund justificat.

Din aceste considerente, apreciate ca fiind suficiente, mi-am propus ca prin lucrarea de licenţă intitulată „Metode de evaluare a educaţiei”, să evidenţiez rezultatele benefice ale îmbinării metodelor tradiţionale de evaluare cu cele complementare în favoarea elevului, evaluarea convertindu-se astfel într-un instrument prin care elevul învaţă să înveţe.

Scopul principal urmărit în elaborarea acestei lucrări, structurată pe 3 capitole, a fost acela de a prezenta şi analiza metodele de evaluare, cu aplicabilitate directă şi realistă asupra clasei a XII-a G din cadrul Colegiului Economic „Ion Ghica” din Târgovişte şi de a urmări efectele benefice ale alternării metodelor şi instrumentelor de evaluare tradiţionale cu cele complementare.

În capitolul I ne îndreptăm atenţia către aspectele conceptuale privind evaluarea, pornind de la faptul că definirea evaluării nu este lipsită de dificultate. Apoi capitolul se orientează către importanţa acordată evaluării, obiectele şi actorii evaluării, formele de evaluare, toate acestea aflându-se în strânsă legătură cu obiectivele urmărite pentru asigurarea unei strategii de evaluare eficiente

Următorul pas pe linia tratării problemelor lucrării îl reprezintă metodele de evaluare a educaţiei, tratate în cadrul capitolului II.

În cadrul Capitolului III- „Studiu privind metodele de evaluare a educaţiei”, un loc corespunzător îşi găseşte metodele de evaluare cu aplicabilitate directă asupra unei clase de elevi.

Concluziile sunt cele care încheie lucrarea , sintetizând contribuţia proprie, ca şi condiţiile unei strategii de evaluare eficiente.

CAPITOLUL 1

APRECIEREA ŞI INTERESUL

EVALUĂRII EDUCAŢIEI

Verificarea şi aprecierea cunoştinţelor dobândite de elevi în şcoală deţin o pondere însemnată (până la 49%) în munca profesorului la clasă. În mod firesc, pe lângă prezentarea metodelor de predare, pregătirea psihopedagogică trebuie să includă şi familiarizarea cu tehnicile de examinare şi notare. După cum observa şi G. de Landsheere, în problema evaluării toţi se încred în onestitatea lor, dar aceasta, deşi constituie o condiţie necesară, nu este şi suficientă.

În ultimele decade, conceptul de evaluare a suferit profunde şi semnificative transformări în ambianţa învăţământului şi a procesului de învăţare. Este motivul pentru care în prima parte a acestui capitol (1.1) sunt prezentate diferite delimitări conceptuale privind ,,evaluarea” în procesul de învăţământ.

Importanţa acordată evaluării, obiectele şi actorii evaluării, formele de evaluare se află în strânsă legătură cu obiectivele urmărite pentru asigurarea unei strategii de evaluare eficiente. Toate aceste aspecte privind evaluarea educaţiei sunt dezvoltate în subcapitolele 1.2 → 1.6.

1.1. Delimitări conceptuale privind evaluarea

Deşi evaluarea constituie o componentă consubstanţială a tuturor manifestărilor omului şi deşi ea reprezintă un aspect necesar al existenţei umane derulate în parametrii normali de funcţionalitate, definirea evaluării nu este lipsită de dificultate. Definiţiile " clasice" sunt invocate alături de cele de dată recentă, iar cele care privesc aspectele generale ale evaluării sunt valorificate drept premise inductoare definiţiilor particularizate în domeniul educaţiei.

Verbul „a evalua” are înainte de toate o dimensiune temporală – el permite prezicerea unui viitor imediat. El descrie de asemenea, un demers prin care se încearcă dezlegarea unei situaţii complexe.

Joel Davitz şi Samuel Ball arătau că evaluarea " este procesul de apreciere a sistemului educaţional sau a unei părţi a sistemului, [.] prin care se stabileşte dacă sistemul ( de învăţământ) îşi îndeplineşte funcţiile pe care le are, dacă obiectivele sistemului sunt realizate".

Benjamin Bloom apreciază că evaluarea se constituie ca răspuns sau efect al existenţei unei intenţionalităţi specifice genului uman. Existând un scop determinat, evaluarea apare ca" formularea unor judecăţi de valoare privitoare la rezultatele obţinute în procesul de învăţământ"; ea indică " nivelul pe care l-au atins " obiectivele proiectate. Fiind fie cantitative, fie calitative, judecăţile presupun operarea sau integrarea în substanţă proprie a unor criterii.

Într-o altă abordare, conceptul de evaluare este definit drept „un dispozitiv care a luat naştere spre mijlocul secolului al XIX- lea în ţările anglo-saxone şi care rezultă din transpunerea în domeniul învăţământului a conceptelor şi modelelor aplicate în secolul al XIX- lea în lumea economiei, în special în industrie” . Astfel, evaluarea în domeniul educaţiei urmăreşte să aprecieze cu obiectivitate şi prin mijloace ştiinţifice efectele unei acţiuni pedagogice.