Mecanisme de Transmisie a Politicii Monetare

1. Politica monetara si politica economica.

Politica economica reprezinta ansamblul deciziilor adoptate de catre autoritatile publice,

în vederea orientarii activitatii economice într-un sens considerat rezonabil pe teritoriul

national. Politica economica a fost, în timp, perceputa diferit în functie de perioada istorica,

de conditiile economice, curentele de gândire economica, etc. Fiind un arbitraj între diferite

tipuri de obiective si instrumente, politica economica exprima ansamblul alegerilor

economice al autoritatii publice, similar alegerilor economice ale consumatorului,

producatorului, investitorului, etc.

Experienta ultimelor decenii din tarile dezvoltate dar si din alte tari care au optat pentru

democratie si economie de piata, a individualizat urmatoarele cinci obiective generale ale

politicii economice :

- Cresterea economica.

- Ocuparea fortei de munca.

- Stabilitatea preturilor.

- Echilibrul extern.

- Controlul deficitului bugetar (datoria publica).

Atingerea simultana a acestor obiective nu este o regula întrucât chiar în conjuncturile cele

mai favorabile si în tarile cele mai stabile ele sunt, cel putin partial, greu compatibile. Pentru

optimizarea macroeconomica se utilizeaza principiul lui Jan Tinbergen: “atât timp cât exista o

penurie de instrumente de politica economica (sau numarul acestora este mai mic decât

numarul obiectivelor finale) vor trebui alese doar acele obiective considerate ca fiind de

maxima importanta”.

Sistematizarea instrumentelor de interventie ale Statului în economie functie de

institutiile ce le promoveaza si din punct de vedere a obiectivelor ce pot fi atinse utilizându-le

a condus la separarea a patru categorii de politici - componente ale politicii economice :

- Politica financiara

- Politica monetara

- Politica veniturilor

- Politici specifice

Principalele doua politici utilizate, având în vedere eficienta si posibilitatile oferite sunt

politica monetara si politica financiara. Diferentele dintre acestea doua sunt prezentate succint

în urmatorul tabel:

Tabel 1Comparatie între politica financiara si cea monetara.

Politica financiara Politica monetara

Simetrica

(cu eficienta în combaterea inflatiei si

eficienta mare în stimularea cresterii

economice)

Asimetrica

(cu eficienta în combaterea inflatiei si

eficienta mica în stimularea cresterii

economice)

Specifice si sectoriale

(pot fi localizate pe anumite domenii)

Generale

(afecteaza întreaga societate)

Impact rapid si puternic focalizat Impact întârziat si difuz

Poate fi schimbata greu Poate fi schimbata rapid

Politica monetara joaca rolul de instrument de interventie indirecta a statului în economie

si poate fi definit ca ansamblul interventiilor Bancii Centrale sau autoritatilor monetare care se

efectueaza asupra lichiditatii economiei (fie prin dimensionarea volumului ofertei, fie prin

Cozmânca Bogdan Octavian – Mecanisme de transmisie a politicii monetare 5-48

rata dobânzii - ca pret), în scopul de a contribui, prin utilizarea tehnicilor si instrumentelor

monetare, la realizarea obiectivelor politicii economice.

Politica monetara este un instrument predilect de actiune al factorilor de decizie în ultimii

ani, în special în statele dezvoltate, odata cu obiectiile formulate si limitarile în folosirea

politicii financiare. Politica financiara este evitata în special datorita inconvenientelor legate

de:

- perioada lunga de timp necesara pentru a realiza o schimbare a acesteia (de obicei un

exercitiu bugetar);

- caracterul focalizat, sectorial al acestui tip de politica, ce o face vulnerabila criticilor

din partea adeptilor comertului liber;

Politica monetara are un rol foarte important mai ales în tarile europene, atât pentru cele

integrate deja în Uniunea Monetara, cât si pentru tarile aspirante, prin prisma conditiilor ce

trebuie îndeplinite pentru a accede la acest deziderat. Astfel din cele cinci conditii esentiale

pentru acceptarea în Uniunea Monetara, trei (cea referitoare la rata inflatiei, rata dobânzii pe

termen lung si nedevalorizarea monedei nationale) sunt posibil de îndeplinit în principal prin

utilizarea unor instrumente monetare.

În perspectiva integrarii complete a sistemelor monetare nationale, problemele ridicate de

politica monetara dezirabila pentru viitor, a obiectivelor pe care aceasta ar trebui sa si-o

propuna, a cadrului legislativ, logistic si organizatoric, a instrumentelor posibil de a fi utilizate

de catre Banca Centrala Europeana, a mecanismelor de transmisie a acestei politici monetare

comune, deci toate aceste probleme au revenit în centrul atentiei si dezbaterilor. Chiar daca

interesul pentru politica monetara va lasa locul în viitor unui interes sporit pentru politicile

financiare, totusi cel putin pe termen scurt politica monetara este domeniul cel mai activ în

ansamblul cercetarilor dedicate macroeconomiei.

Pentru tarile în tranzitie politica monetara este esentiala în reglarea dezechilibrelor cronice

ce le prezinta aceste economii, în special stapânirea derapajelor inflationiste si a deficitului

contului curent al balantei de plati, un rol important jucându-l politica monetara în reluarea

cresterii economice. În conditiile acestor dezechilibre cronice, ce nu au fost – si probabil nici

nu vor fi – echilibrate de jocul pietei, interventia institutiilor Statului este oportuna si necesara

prin masuri active si corelate atât între ele dar si vis a vis de realitatea economica.

1.1. Politica monetara si aderarea la Uniunea Europeana.

Aderarea la Uniunea Europeana este un obiectiv major al societatii românesti, obiectiv la

care au subscris toti factorii de decizie, iar produsul acestei convergente de obiective si

mijloace este “Strategia nationala de dezvoltare economica a României”.

Strategia nationala de dezvoltare economica a României reprezinta rezultatul unei

confruntari libere, aprofundate si constructive de opinii între participantii la Comisia de

fundamentare alcatuita din reprezentanti ai Executivului, experti desemnati de partidele din

coalitia guvernamentala si din opozitie, de sindicate, patronate, organizatii neguvernamentale

si asociatii profesionale, alte categorii de specialisti si personalitati ale vietii publice, precum

si grupul de evaluare economica al Academiei Române.

Obiectivul fundamental al acestui proiect îl constituie