Metode de Impozitare în Cadrul UE

1.Necesitatea unei politicii fiscale unice in cadrul UE

1. Neutralitatea fiscala

2. Impozitare si conditiile de concurenta in cadrul UE

Avand structuri economice si sociale diferite in multe privinte, statele care au format Comunitatea Economica Europeana au avut, de asemenea, sisteme de impozitare diferite, atat in ceea ce priveste politica fiscala, precum si ca tehnica de organizare a impozitelor. Pe termen scurt, nu a existat nici o problema de unificare a taxei pe teritoriul comunitar. Dar, pana la unificarea a fost necesar sa se ia unele masuri in domeniul impozitarii, pentru a permite pietei sa functioneze in mod corespunzator. Aceste masuri au fost axate pe realizarea neutralitatii fiscale si conditiilor egale de concurenta intre statele membre.

1.1. Necesitatea neutralitatii fiscale

In cazul in care statele membre ale unei piete comune ar avea libertate absoluta in domeniul fiscal, acestea ar putea inlocui foarte repede barierele aparute in calea comertului cu taxa fiscala. Intr-adevar, ele ar putea reducere tarifele vamale in conformitate cu calendarul prevazut de tratat, in timp ce ar creste impozitele interne, astfel incat totalul taxelor asupra importurilor sa ramana acelasi. Prin urmare, este nevoie ca impozitele indirecte, inclusiv impozitele pe cifra de afaceri sa nu influenteze modul de desfasurare a comertului intracomunitar. Cu alte cuvinte, este nevoie de o neutralitatea fiscala intre productia interna si importurile de la tarile partenere. Pentru a asigura neutralitatea fiscala intr-o piata comuna, ar trebui sa fie impuse impozite pe cifra de afaceri in tara de origine sau in tara de destinatie.

In cazul in care regula de impozitare din tara de origine ar fi adoptata, ar fi un pericol de a crea artificial fluxurilor comerciale bazate pe diferenta de taxe, mai degraba decat pe diferenta costurilor comparative, dar nu ar fi presiune asupra statelor membre,ar putea fi eliminate frontierele fiscale deoarece bunurile importate au fost deja impozitate la rata de schimb a tarii. In cazul in care am aplicat sistemul de impozitare in tara de destinatie, de productie, ar putea fi concentrate avantaje economice comparative mai mari, decat avantaje de impozitare, deoarece toate produsele concurente intr-o piata, interne sau importate, ar fi supuse unei taxe de consum uniforma in vigoare in piata respectiva. Cu toate acestea, ar trebui, in primul rand, sa se mentina barierele de impozitare a bunurilor importate pentru a plati taxe in tara de destinatie si, pe de alta parte, statele membre nu ar trebui incurajate sa isi impuna rate lor de impozitare. Acesta a fost pretul, pe care statele membre fondatoare, in functie de nivelul scazut de integrare a economiilor lor, au trebuit sa-l plateasca pentru a opta pentru sistemul de impozitare in tara de destinatie.

Chiar daca sistemul de impozitare din tara de destinatie,a fost impus uniform, el nu a putut, sa asigure neutralitatea fiscala deoarece unele tari, in cadrul pietei comune, au practicat un sistem de impozitare a cifrei de afaceri „cumulative” , cazul a cinci din cele sase state fondatoare ale Comunitati. In acest sistem, impozitul pe produs pentru fiecare tranzactie si greutatea totala au fost nu numai o functie a ratei sale, dar si numarul de tranzactii care au avut loc pana la etapa finala de distributie. Unui produs i se aplica un impozit mai mic, atunci cand acesta era realizat de catre o companie integrata pe verticala, decant daca era produs si distribuit de catre diferite intreprinderi mici.Este evident ca un astfel de sistem ar denatura concurenta in cadrul pietei comune prin favorizarea companiilor mari din anumite tari membre sau din tari terte. In plus, un astfel de sistem nu ar face posibila existenta neutralitatii fiscale in comertul intra-comunitar, deoarece ar fi foarte dificil de a urmari fiecare marfa, in toate etapele de productie si distributie, pentru a stabili valoarea exacta ce trebuie suportata.

Recunoscand acesta dificultate, Tratatul CEE articolul 97, (in prezent abrogat),a permis statelor membre care percepeau impozit asupra cifrei de afaceri, stabilirea ratelor medii pe produs sau grup de produse pentru impozite interne impuse asupra produselor importate sau reduceri pentru marfurile exportate. Dar tratatul nu a oferit nici o regula de determinare a ratelor medii. Este pur si simplu interzisa punerea in aplicare a acestor tarife medii deoarece duce la o taxa pe produsele importate din alte state membre, mai mare decat cea impusa produselor nationale similare (articolul 95 CE, in prezent articolul 90 din Tratatul CE) si o rambursarea de impozite pentru produsele exportate in alte statele membre la un nivel care depaseste impozitele impuse de fapt(articolul 96 CEE, in prezent articolul 91 din Tratatul CEE). Statele membre ar putea determina liber ratele medii in mai multe etape de impozitare.