Mijloace de Finanțare a Întreprinderii

CAP I :Importanţa deciziilor de finanţare pentru întreprindere

1.1 Deciziile de finanţare şi importanţa lor strategica

Aspectele finanţării prezintă importanţa cruciala pentru supravieţuierea şi dezvoltarea întreprinderii.

În primul rând, întreprinderea trebuie să dispună de lichidităţi pentru a face faţă angajamentelor asumate , adică de a onora datoriile cu scadenţa în viitorul apropiat, asigurandu-şi astfel echilibrul financiar pe termen scurt.

În al doilea rând se pune, din partea întreprinderii, problema lansării în investiţii de orice natură (tehnologice, sociale, comerciale) care să facă să se dezvolte posibilităţile întreprinderii. În acest caz este vorba de finanţarea dezvoltării pe termen mediu şi lung care condiţionează creşterea rezultatelor în viitor şi menţinerea echilibrului financiar.

Deci mijloacele de finanţare trebuie să fie adaptate calitativ la nevoile întreprinderii. În acest sens întreprinderea poate fi confruntată cu două tipuri de dificultăţi. Pe de o parte , ea ar putea fi în situaţia să trebuiască să ramburseze resurse înainte chiar de a fi ajuns să recupereze avansurile efectuate, mai ales cănd efectuează investiţii cu rentabilitate pe termen lung. Pe de altă parte, întreprinderea poate fi în situaţia de a folosi , pentru operaţiuni pe termen scurt, fonduri pe care le-ar putea folosi pe termen lung pentru investiţii.

Costul mijloacelor de finanţare este în raport cu rezultatele aşteptate din operaţiunile în care sunt angajate. Remunerarea capitalurilor poate fi uneori prea mare, neglijându-se folosirea pentru dezvoltare a rezultatelor obţinute. Procedând aşa întreprinderea nu mai efectueaza investiţii. Dar este posibil ca tocmai realizarea de investiţii să asigure remunerarea capitalurilor în viitor.

Condiţiile care însoţesc aporturile de capital de care întreprinderea beneficiaza o plasează într-o situaţie de dependenţă faţă de furnizorii de fonduri.

Această observaţie iese în evidenţă mai întâi, în relaţiile dintre întreprindere şi deţinătorii de capitaluri (de exemplu acţionarii în cazul unei societăţi pe acţiuni). Datorită mecanismelor juridice şi financiare , deţinătorilor capitalului li se recunoaşte puterea asupra întreprinderii în materie de orientare, de direcţionare, conducere şi de gestiune, pentru că sunt deţinătorii unei părţi semnificative a capitalului acesteia.

Dar relaţiile de dependenţă şi chiar de subordonare se pot stabili şi faţă de împrumutători, mai ales faţă de bănci, dacă cei ce conduc şi proprietarii întreprinderii

nu-i asigură autonomia financiara.

Astfel, relaţiile de finanţare sunt suportul relaţiilor de putere sau de influenţă. De aceea, negocierea noilor aporturi de fonduri în condiţii de criză şi urgenţă poate fi cauza pierderii autonomiei conducătorilor întreprinderii faţă de creditori sau a pierderii controlului proprietarilor actuali faţă de noii participanţi cu fonduri.

Problemele finanţării prezintă deci importanţă vitala, pentru că soluţionarea lor condiţionează supravieţuierea întreprinderii, perspectivele sale de dezvoltare, performanţele sale prezente şi viitoare, autonomia proprietarilor şi a conducătorilor săi.

Se releva astfel importanta care revine perfecţionării metodelor şi instrumentelor de selectare a mijloacelor de finanţare, adecvate nevoilor întreprinderii. Asemenea probleme de selectare se pun în legatură cu patru tipuri de resurse de finanţare:

• Autofinanţarea întreprinderii;

• Finanţarea externă prin participarea la capitalul propriu al întreprinderii;

• Finanţarea externă prin împrumuturi(sau credite) pe termen lung, mediu si scurt, acordate întreprinderii;

• Creditarea între întreprinderi(creditul comercial).