Modalități de Echilibrare a Bugetelor Locale și Implicații ale Acestora

1. Bugetul local: surse de formare şi destinaţii

Subsistemul financiar public, componentă a sistemului financiar, are ca scop principal satisfacerea unor nevoi publice. În funcţie de caracterul naţional sau local al acestor nevoi publice, sistemul financiar public este împărţit în două mari subsisteme :

- Subsistemul financiar al statului (subsistemul finanţelor statului);

- Subsistemul finanţelor entităţilor administrativ-teritoriale (subsistemul finanţelor locale

Relaţia dintre cele două subsisteme este dată de gradul de dependenţă al finanţelor locale faţă de cele centrale şi de delimitarea acţiunilor (cheltuielilor) de finanţat la nivel central, respectiv local şi implicit a drepturilor de mobilizare a resurselor financiare corespunzătoare fiecăreia dintre cele doua nivele ale sistemului financiar public. Astfel, funcţionarea entităţilor administrativ-teritoriale implică atât delimitarea obligaţiilor si sarcinilor care să fie îndeplinite de către acestea, cât şi a drepturilor de procurare şi utilizare a resurselor financiare necesare.

Dimensiunea şi gradul de autonomie a subsistemului finanţelor locale, în raport cu cel al finanţelor statului, este dată de politica practicată de statul respectiv. Astfel, în cazul statelor unitare, gradul de autonomie locală este redusă comparativ cu cel din statele federale, în care entităţile teritoriale au o sferă de manifestare mai largă, indeplinind un rol considerabil sporit în cadrul finanţelor publice.

La nivelul administraţiei centrale se constituie resurse financiare provenite din activitatea economică şi socială de pe întreg teritoriul naţional, resurse pe seama cărora se finanţează acţiuni de interes naţional. Prin comparaţie, la nivelul autorităţilor locale, cea mai mare parte a resurselor financiare necesare ar trebui să se formeze pe seama actvităţilor economice şi sociale desfăşurate în perimetrul teritoriului respectiv sau să se obţină prin redistribuire de la nivel central, fiecărei entităţi administrativ-teritoriale fiindu-i alocate aceste resurse în proporţii diferite. Există chiar şi posibilitatea de a redistribui resurse financiare între diferite entităţi administrativ-teritoriale.

De asemenea, autorităţile locale au posibilitatea contractării unor împrumuturi atât de la o structură administrativă de situată la nivel superior, cât şi în nume propriu, însă astfel de relaţii implică o grad mai mare responsabilitate şi angajare datorită faptului că entităţile administrativ-teritoriale debitoare se obligă la eforturi suplimentare pentru a obţine venituri sporite ca suport al rambursării sumelor împrumutate.

Veniturile proprii ale bugetelor locale pot fi redate schematic astfel :

A. Veniturile curente

De natură fiscală:

2. Impozite directe:

- impozitul pe profit

- impozite şi taxe de la populaţie

- impozitul pe clădiri de la persoane fizice

- taxe asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane fizice

- alte impozite şi taxe de la populaţie

- taxa pentru folosirea tarenurilor proprietate de stat utilizate în alte scopuri decât pentru agricultură şi silvicultură

- impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane juridice

- taxe asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane juridice

- alte impozite directe

3. Impozite indirecte:

- impozitul pe spectacole.

De natură nefiscală:

- vărsăminte din profitul net al regiilor autonome

- vărsăminte de la instituţii publice