Modalități de Finanțare a Întreprinderii

Modalităţi de finanţare a întreprinderii

1.Deciziile de finantare si importanta lor

După stadiul său de dezvoltare, mediul financiar pune la dispoziţia firmelor o gamă de mijloace de finanţare mai mult sau mai puţin substanţială. Foarte diversificată în ţările cu sisteme financiare dezvoltate, această gamă rămâne limitată la tehnicile financiare de bază în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare. Dar oricare ar fi contextul, firmele sunt confruntate cu alegerea surselor de finanţare.

Aspectele finanţării prezintă importanţa crucială pentru supravieţuirea şi dezvoltarea firmei.

În primul rând, firma trebuie să dispună de lichidităţi pentru a face faţă angajamentelor asumate, adică de a onora datoriile cu scadenţă în viitorul apropiat, asigurându-şi astfel echilibrul financiar pe termen scurt.

În al doilea rând se pune, din partea firmei, problema lansării în investiţii de orice natură (tehnologice, sociale, comerciale) care să facă să se dezvolte posibilităţile sale. În acest caz este vorba de finanţarea dezvoltării pe termen mediu si lung care condiţionează creşterea rezultatelor în viitor şi menţinerea echilibrului financiar.

Deci mijoacele de finanţare trebuie să fie adaptate calitativ la nevoile firmei. În acest sens firma poate fi confruntată cu doua tipuri de dificultăţi. Pe de o parte, ea ar putea fi în situaţia să trebuiască să ramburseze resurse înainte chiar de a fi ajuns să recupereze avansurile efectuate, mai ales când face investiţii pe termen lung.Pe de altă parte, firma poate fi în situaţia de a folosi, pentru operaţiuni pe termen scurt, fonduri pe care le-ar putea folosi pe termen lung pentru investiţii. Problemele finanţării prezintă deci importanţa vitală, pentru că soluţio¬narea lor condiţionează supravieţuirea firmei, perspectivele sale de dezvoltare, performanţele sale prezente si viitoare, autonomia proprietarilor , conducatorilor săi.

Pe piata exista mai multe tipuri de finantare a afacerii. Unele sunt mai cunoscute, altele mai putin

cunoscute sau luate in calcul. Acestea sunt:

1. resursele proprii/autofinantarea

2. finantarea bancara

3. private equity / investitor strategic

4. finantare UE

5. finantare prin bursa (actiuni / obligatiuni)

Resursele proprii şi finanţarea bancară sunt cele mai populare, apoi urmează investitorii strategici si fondurile europene si abia pe ultimul loc se ia in calcul finantarea prin bursa.

In prezent se doreste lansarea unui program nou pentru ca si intreprinderile mici si mijlocii, nu doar intreprinderile mari sa se poata lista la bursa, prin sistemul alternativ de tranzactionare CAN(Companii si Actiuni Noi)

Avantaje:

- Acesul la capitalul necesar dezvoltarii si cresterii organice a afacerii

- Cresterea vizibilitatii si notorietatii companiei pe plan national si international, in randul partenerilor de afaceri si al clientilor actuali

- Stabilirea unei valori de piata a companiei

- Castigarea unei mai mari increderi din partea clientilor si a partenerilor de afaceri precum si posibilitatea de atragere de noi parteneri datorita transparentei companiei

- Aprecierea cotei manageriale pe piata

- Facilitarea accesarii altor surse de finantare

Dezavantaje:

- transparenta maxima

- costuri suplimentare (costurile contului, dividende, etc)

- transformarea in SA (cu tot ce presupune acest pas)

1.1.Resursele proprii/autofinantarea:

Autofinantarea constituie în general pivotul finantarii firmelor pentru unele dintre ele, sursa exclusiva a finantarii în fazele decisive al dezvoltarii.

Caracterul fudamental al acestei resurse tine de faptul ca aceasta constituie elementul în baza caruia finantarea externa va putea fi solicitata si atrasa de catre firma. Acest statut al autofinantarii tine de doua ratiuni fundamentale. Pe de o parte, marimea sa (în valoare absoluta si în valoare relativa) furnizeaza indicatii cu privire la performantele firmei. O autofinantare ridicata asigura pe investitorii financiari asupra posibilitatilor de remunerare si de punere în valoare de catre firma a fondurilor pe care ei le vor investi. Pe de alta parte autofinantarea creaza capacitatea de rambursare a datoriilor firmei si da o masura riscului pe care furnizorii de fonduri si-l asuma.

Masurarea autofinantarii

Autofinantarea corespunde resurselor noi obtinute din activitatea firmei si destinate sa finanteze activitatea viitoare, este vorba de profitul brut sau rezultatul brut reinvestit în firma. Aceasta formulare pune mai întâi probleme terminologice si poate sa suscite confuzii pentru ca exista mai multe notiuni ale rezultatului si pentru ca epitetul "brut" are semnificatii precise.

Este fara îndoiala mai clar daca spunem ca autofinantarea corespunde unui surplus monetar degajat de firma din activitatea sa si folosit pentru finantarea dezvoltarii viitoare.

Dar o definire mai tehnica a autofinantarii cere sa fie precizate componentele sale si modul sau de calcul. În aceasta privinta doua puncte de vedere pot fi propuse. Primul prezinta autofinantarea ca diferenta între fluxul încasarilor si al platilor determinate de activitatea firmei. Al doilea prezinta autofinantarea ca o parte a surplusului monetar (cash-flow sau capacitate de autofinantare) obtinut de firma.