Modalități de Plată în Tranzacțiile Economice Internaționale

CAPITOLUL I

CADRUL JURIDIC AL RELAŢIILOR

INTERNAŢIONALE DE PLÃŢI

1.1. Uzanţele internaţionale

Ataşate schimburilor comerciale internaţionale, plăţile internaţionale au înregistrat o dinamică ascendentă, fapt ce a determinat perfecţionarea mecanismelor de derulare a acestora, în sensul accelerării efectuării decontărilor.

Relaţiile comerciale ale unei ţări - implicit ale României - au la bază acorduri şi convenţii, în baza cărora îşi asumă drepturi şi obligaţii în domeniul economic, financiar şi de plăţi.

Desfăşurarea schimburilor economice comerciale şi a relaţiilor de plăti generate de acesta se pot realiza fie într-un cadru convenţional solemn având la bază texte oficiale scrise şi opozabile ambelor părţi semnatare, fie fără un asemenea cadru, în mod spontan, pe baza contractelor comerciale internaţionale.

Uzanţele internaţionale îşi au originea în practicile şi obişnuinţele care se stabilesc între două sau mai multe părţi contractante, în cadrul activităţii lor comune.

În practica relaţiilor valutar - financiare şi a plăţilor internaţionale, uzanţele cunosc forme variate. Astfel [Negruş, pag. 5-6]:

- trimiterea la un document, act scris. In domeniul plăţilor internaţionale Camera Internaţională de Comerţ de la Paris, pe baza practicilor bancare, a uniformizat regulile de conduită ale părţilor implicate într-o plată internaţională. Drept urmare, a elaborat: Reguli şi uzanţe uniforme referitoare la acreditivele documentare (Publicaţia nr. 500), Reguli uniforme privind încasările (Publicaţia nr, 522) şi Reguli uniforme pentru garanţiile contractuale (Publicaţia nr, 325), Reguli uniforme privind garanţiile de cerere(Publicaţia nr,458). Trimiterea, in cadrul contractului comercial internaţional, la aceste, documente este facultativa, dar, o data acceptate, regulile in materie devin obligatorii pentru toate părţile.

- exprimarea în termeni de cod. Deseori, în contractul comercial, pentru a simplifica prezentarea responsabilităţilor părţilor privind livrarea mărfurilor se face trimitere la anumite reguli uniforme (INCOTERMS -1990, RAFTD -1941) în mod codificat.

- uzanţe locale şi uzanţe speciale au ca obiect: practica statornică într-o ramură de activitate (comerţ cu cereale); practica intr-o profesie; practica dintr-un loc. Sunt situaţii în care desfăşurarea unei activităţi în domeniul valutar-financiar implică nu numai cunoaşterea legislaţiei naţionale în materie, dar şi luarea în considerare a uzanţelor locale.

1.2. Modalităţi de plată utilizate în comerţul internaţional

Efectuarea plăţilor internaţionale este nemijlocit legată de existenţa mijloacelor şi instrumentelor de plată precum şi a modalităţilor de plată.

Mijloacele de plată includ totalitatea posibilităţilor materiale cu ajutorul cărora se poate lichida o creanţă, respectiv cu care se poate stinge o obligaţie băneasca [Donath, pag. 79].

Instrumentele de plată internaţionale reprezintă totalitatea înscrisurilor comerciale libelate în valută, care înlocuiesc mijloacele de plată tradiţionale, înscrisuri cu ajutorul cărora pot fi efectuate decontările internaţionale [Donath, pg. 79], ,

Modalităţile de plată reprezintă mecanismele şi tehnicile de decontare bancară utilizată pentru transmiterea de la plătitorul către beneficiarul plăţii, a contravalorii sumelor datorate [Donath, pg. 79].

Modalităţile de plată constituie mecanismul prin care documentele ce atestă livrarea mărfi şi reprezintă marfa sunt trimise cumpărătorului, iar în schimbul acestora el va trebui să plătească preţul convenit sau să se angajeze printr-un instrument de plată că va plăti ulterior [Ciobanu, pg. 223, vol, II].

Modalităţile de plată internaţionale cuprind totalitatea operaţiunilor şi a tehnicilor de plată, controlul bancar, circuitul un debitor creanţă rezultată din schimburile economice externe [Ciobanu, pg. 223, vol, II].

"In orice schimb, indiferent de natura sa, cei doi termeni ai schimbului sunt fiecare măsura celuilalt termen" [G.A. Frois]. In ansamblul sau relaţiile financiar – valutare internaţionale, plăţile şi decontările internaţionale ocupa un loc bine determinat. Acest flux financiar este rezultatul derulării operaţiunilor comerciale internaţionale (export/import), cea mai mare parte a acestora fiind derulate prin băncile comerciale.

Modalităţile de plată utilizate în comerţul internaţional s-au diversificat continuu, odată cu mutaţiile ce au avut loc în cadrul economiei mondiale şi a perfecţionării tehnicilor şi tehnologiilor de transmitere a mesajelor. Pentru derularea corespunzătoare a plăţilor internaţionale, un rol important îl au reglementările recunoscute şi acceptate în relaţiile bancare, elaborate de Camera de Comerţ Internaţional de la Paris.

In prezent practica internaţională a dezvoltat numeroase instrumente şi tehnici de plată şi decontare, de la cele mai simple (mijloacele de plată) la cele mai complexe (modalităţile de plată).

Cele mai frecvent utilizate modalităţi de plată şi decontare internaţionale sunt [Negruş, pag. 6-7]; plata in natura (fără numerar), plata prin mijloace (instrumente) de plată (CEC, cambie, bilet la ordin, ordin de plată) şi plata prin intermediul unor modalităţi de plată complexe (incasso şi acreditivul documentar).

1.2.l. Plata prin marfă contra marfă

Plata prin marfă contra marfă (troc, compensaţie) este prima "modalitate" de plată apărută în istoric, la care s-a revenit datorită unor fenomene de criză financiară manifestate la nivel naţional sau internaţional, sau datorită limitelor financiare ale unor participanţi la schimburile internaţionale pentru a debloca relaţiile comerciale în absenţa disponibilităţilor financiare. In prezent, această formă a scăzut semnificativ ca pondere în volumul total al plăţilor internaţionale, fiind practicate cu precădere în cadrul operaţiunilor de contrapartidă (compensaţii, barter, lohn, buy-back).

1.2.2. Plata în numerar

Plata in numerar - astăzi pe cale de dispariţie în ansamblul plăţilor internaţionale (folosită doar ca metodă de evaziune fiscală, în cazul mărfurilor de contrabandă sau în activitatea de turism şi transport internaţional) datorită dezavantajelor pe care le reprezintă: necesitatea transportului efectiv al banilor