Modelul anglo-saxon de guvernare a întreprinderii - studiu de caz efectuat pe CN Transelectrica SA

I. Noţiuni teoretice privind modelul anglo-saxon de guvernare a întreprinderii

Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie se caracterizează printr-un număr mare de întreprinderi naţionale cotate la bursă, pieţe lichide, unde drepturile de proprietate şi de control sunt frecvent schimbate, un număr foarte mic de holding-uri de control. În structura guvernanţei corporative intervin mai multe subiecte de drept, denumirea uzuală fiind de constituenţi interni: acţionar, administrator, manager, salariat, furnizor, creditor.

Guvernarea întreprinderii în SUA

Ţările anglo-saxone prezintă particularitatea de a fi favorizat emergenţa pieţelor financiare şi, în paralel, de a fi instaurat restricţii puternice dezvoltării instituţiilor bancare, în special în termeni de deţinere de acţiuni în întreprinderi din afara sectorului bancar. În SUA, pieţele financiare ocupă o poziţie centrală în procesul de alocare a drepturilor de proprietate şi de control. National Banking Act şi Bank Holding Company Act au redus în egală măsură activităţile instituţiilor bancare, restrângând capacitatea acestora de a oferi produse financiare diversificate şi de a deţine drepturi de vot în investiţiile din afara sectorului bancar. Dacă până relativ recent legislaţia SUA era întotdeauna ostilă concentrării, mai ales în industria bancară, evoluţia reglementărilor pare să se schimbe.

Băncile sunt autorizate începând din 1994 să implementeze agenţii în afara statului lor de origine. Alte măsuri propuse de administraţia americană vizează o concentrare a industriei bancare. În SUA, mediul reglementar a favorizat dezvoltarea de pieţe, obligând întreprinderile să divulge mai multe informaţii comparativ cu firmele japoneze sau germane.

De altfel, în Statele Unite investitorii sunt obişnuiţi să trateze informaţiile cele mai diversificate, mai alese acelea care provin de la întreprinderi mici şi mijlocii sau de la societăţile în plină dezvoltare. Pe pietele financiare(mai ales pe NASDAQ) sunt cotate şi întreprinderi de talie mai mică, dintre care unele nu au început să comercializeze produse, aflându-se în faza de creştere şi dezvoltare. Nu trebuie uitat că SUA reprezintă o ţară de imigarare recentă, unde „a te angaja într-un pariu cu viitorul” reprezintă adesea o etapă obligatorie pentru noii veniţi.

Puterea menajelor şi rolul fondurilor de pensii

Încă de la debutul erei industrial, finanţarea întreprinderii era efectuată prin emisiunea de acţiuni din care o parte importantă era achiziţionată de menaje. Sistemul de pensii, prin capitalizare, impune menajelor pregatirea viitorului, investind în active financiare, mai ales acţiuni. Eficacitatea diminuată a consiliului de administraţie ca modalitate de control explică recurgerea sistematică la mecanisme externe cum ar fi OPC ostile şi LBO(“leverage buy out” – cumpărate pe datorie).

Fondurile de pensii au contribuit la instaurarea unei mişcări faţă de acţionar, regăsindu-se la originea culturii guvernării întreprinderii. în SUA pot fi identificate câteva asociaţii care constituie promotori ai guvernării corporative (National Association of Investors Corporation – fondată în 1951, sprijină acţionarii americani să investească la bursa; National Council of Individual Investors – apără interesele acţionarilor în faţa autorităţilor de reglementare şi a societăţilor americane). Domeniile sale de intervenţie sunt transparenţa şi accesul la informaţie, consolidarea puterii autorităţilor de reglementare şi a acţionarilor şi ameliorarea eticii întreprinderilor.

Guvernarea întreprinderii în Marea Britanie

Marea Britanie poate fi considerată o prezenţă particulară în Europa prin importanţa pieţei financiare de la Londra, unde numărul de întreprinderi naţionale cotate este foarte ridicat. Băncile nu joacă un rol major în structurile de guvernare fiind considerate simplii „furnizori de credite”. În Regatul Unit, investitorii instituţionali, cum ar fi casele de pensii sau companiile de asigurări, gestionează în calitate de agenţi o parte de acţiuni în contul terţilor şi nu pot să concentreze o putere de control mai importantă într-o întreprindere, pentru că, pe de o parte, trebuie să îşi diversifice riscurile şi, pe de altă parte, nu pot să depăsească pragurile de deţinere. Structura capitalului este foarte dispersată şi puterea acţionarilor este stabilă în raport cu cea a managerilor. Utilizarea mecanismelor externe de control, cum ar fi OPC sau LBO este în mod particular destul de frecventă.

II. Studiu de caz - CN TRANSELECTRICA SA

0. Caracteristicile întreprinderii

0.1. Generalităţi

Transelectrica este singurul operator care asigură serviciul de transport al energiei electrice şi schimburile de electricitate între ţările Europei Centrale şi de Răsărit. Este responsabilă de conducerea tehnică operaţională a Sistemului Electroenergetic Naţional(SEN) şi de administrare a pieţei de energie electrice, aceste domenii fiind monopol natural şi fiind recunoscute ca atare în lege. Toate aceste activităţi se desfăşoară conform prevederilor Licenţei nr. 161/2000-revizia 2/2005 acordată de ANRE, şi valabilă până la 22.12.2020.

Compania a fost înfiinţată prin Ordonanţa Guvernului nr 627/2000, în urma separării structurii integrate vertical a fostei companii de electricitate CONEL în entităţi cu personalitate juridică independentă : SC TERMOELECTRICA SA, pentru producerea de energie termică, SC HIDROELECTRICA SA, pentru producerea de energie electrică, SC ELECTRICA SA, pentru distribuţia energiei electrice la consumatori, CN TRANSELECTRICA SA, pentru transportul energiei electrice, operator de sistem şi dispecer.

Asadar sectorul de activitate al companiei este cel al transportului energiei electrice, avand codul caen 3512. Pentru un monopol natural precum sunt activităţile Transelectrica, deciziile ANRE influenţează major performanţa.