Monedă și credit - creditul pentru investiții

Introducere

Relațiile de credit au apărut pe o anumită treaptă a dezvoltării producției de mărfuri și anume, atunci când această dezvoltare a permis trecerea mărfurilor de la vânzător la cumpărător, fără ca în acel moment să aibă loc și un transfer de valoare în sens invers, acest transfer urmând să se facă ulterior, deci cu un decalaj în timp.

Conceptul de credit în literatura de specialitate este abordat din două puncte de vedere: juridic și economic.

Din punct de vedere juridic creditul exprimă o convenţie între creditori şi debitori și care serveşte procesul de producţie şi de circulaţie a mărfurilor;

Din punct de vedere economic creditul exprimă relaţii de repartiţie a unei părţi din produsul naţional brut sau din venitul național, în vederea satisfacerii unor anumite nevoi de capital.

Creditul

Creditul este operaţiunea prin care se ia în stăpânire imediată surse, în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoţite de plata unei dobânzi ce remunerează pe împrumutător. Operaţiunea priveşte două părţi. O parte acordă creditul, cealaltă parte primeşte sau altfel spus se îndatorează.

Caracteristici ale creditului:

1. Subiectele raportului de credit, creditorul și debitorul.

2. Promisiunea de rambursare.

În raporturile de credit, riscurile probabile sunt:

-riscul de nerambursare

-riscul de imobilizare

Riscul de nerambursare constă în probabilitatea întârzierii plății sau a incapacității de plată datorită conjuncturii, dificultăților sectoriale, sau a deficiențelor împrumutatului.

Pentru prevederea riscului trebuie să se analizeze temeinic împrumutatul prin prisma cerințelor respectării raportului de credit : umane (competență, moralitate), economice (situația internațională, națională, cadrul profesional), financiare (situația financiară), juridice (forma juridica).

Riscul de imobilizare survine la banca sau la deținătorul de depozite, care nu este în măsură să satisfacă cererile titularilor de depozite, din cauza unor gestiuni nereușite a creditelor acordate.

Creditele care se acordă, de regulă, prin banci, angajează fonduri ce nu aparțin băncii. De aici, necesitatea bancherului de a-și întări poziția sa de creditor prin garanții personale sau reale.

3. Termenul de rambursare

Termenul de rambursare ca trăsătură specifică a creditului are o mare varietate. De la termene foarte scurte (24 ore- termen practicat între bănci) și încheindu-se cu termene de la 30 la 50 ani.

4. Dobânda

Dobânda este o caracteristică esențială a creditului. Dobânda cuvenită în cadrul acordului de credit este acceptabilă pentru ambele părți, pentru întregul împrumut și pe toată durata creditului.

5. Tranzacția. Acordarea creditului.

Creditul poate fi consimțit în cadrul unei tranzacții unice; acordarea unui împrumut, vânzarea unei obligațiuni, angajarea unui depozit. Consimțirea tranzacției, respectiv acordarea creditului, este un act de mare importanță, în vederea căruia creditorul trebuie să-și asigure o bună informare și documentare pentru evitarea riscului.

6. Consemnarea și transferabilitatea.

Acordurile de credit sunt consemnate, în marea lor majoritate, prin înscrisuri, instrumentele de credit, a căror formă de prezentare implică aspecte multiple și diferențiate. Esențial în aceste instrumente este obligația fermă a debitorului privind rambursarea împrumutului, repectiv dreptul creditorului de a i se plăti suma angajată.

Sferele creditului

Principalele criterii de delimitare a tipurilor de credit sunt:

- persoana creditorului;

- modalitatea specifică de formare a capitalurilor disponibile;

- persoana debitorului;

- dimensiunea şi dinamica necesităţilor debitorului şi modul de folosire a

împrumutului;

- obiectul creditului şi sfera de utilizare;

- durata de constituire a capitalurilor disponibile şi utilizarea lor de către împrumutaţi.

Principalele sfere ale creditului sunt:

a) creditul comercial.

Acordarea de credite sub formă de mărfuri este o practică veche, datorată faptului că există comercianţi lipsiţi temporar de capital. Această modalitate de credit se foloseşte în statele dezvoltate şi în cazul relaţiilor de creditare între agenţi economici. Creditul comercial devine pentru beneficiar o sursă importantă de capital.

b) creditul bancar

În acest raport de credit unul din parteneri este banca.

1) Sistemul de acordare general este linia de credit prin care se stabileşte limita maximă de acordare a creditului (îndeosebi linia de credit confirmată).

2) Creditele explicite (pe stocuri, pe obiect, sezoniere, pentru producţia de export) constituie o altă formă a creditului bancar.

3) Creditarea creanţelor comerciale, care este preluarea contra monedă a creanţelor comerciale ale agenţilor economici furnizori, asupra clienţilor săi; cea mai cunoscută operaţiune în acest sens este scontarea.