Monografie banca Portugalia

Capitolul 1

Sistemul bancar portughez

1.1 Scurt istoric

Sistemul abancar portughez a avut un debutt a dezvoltării sale caracterizat de numeroase falimente si crize financiare. Prima bancă din Portugalia se numea Banco de Lisboa,aceasta a fost înfiinţată în 1821. In 19 noiembrie 1846 a fost aînfiinţată urmatoarea bancă, Banca Centrală a Portugaliei ce a fost naţionalizată în septembrie 1974. Anul 1875 reprezintă începutul unei crize financiare.Ca urmare a acesteia se suspendaa activitatea băncilor din 18 august 1876. În 1885, atacurile financiarea asupra Băncii Montepio Geral creează o criză financiară de scurta durata. În 1891, Banca Portugaliei declară ţara într-o situaţie apropiata de faliment, iar aceastăa situaţie financiară se întinde e o durata de 2 ani. În 1894, o parte din băncile Portugalieia îşi declară falimentul. În 1896, Banco de Porto se declară insolvabilă, iar doua săptămânia mai târziu acesta îşi suspendă plăţile.

Putem distinge 3 faze în evoluţia sistemului bancar portughez şi anume:

- între 1965 şi 1973 au loc procesele de privatizare a băncilor;

- între 1975 şi 1984 naţionalizareaa băncilor;

- între 1984 şi 1988 întâlnima o perioadă de tranziţie.

Prima etapă este caracterizează prin fuziunea şi achiziţionarea băncilor existente. 13 bănci îşi încetează activitatea şi doar una îşi pune bazele sale.

Naţionalizarea băncilora a inclus toate băncile care-şi desfăşura activitatea în Portugalia, cu excepţia băncilor străine cu activitate pe teritoriul ţării şi a unor mici bănci de economii numite “Caixas Económicas”. Ca urmare a naţionalizării ,sistemul bancar a fost adus in instabilitate si odată cu revoluţia din 1974 a scăzut încrederea populaţiei în industriaa bancară. Astfel legea 46/77 a delimitat sectorul public de cel privat.

Sistemul eraa foarte strict, iar Banca Centrală nu permitea intrarea de noi bănci. În perioada respectiva, existau produse bancarea standard şi o serie de taxe administrative fixe. În anul 1978, Banca Centrală impune unele restricţii în ceea ce priveştea creditul stabilind un plafon maxim. Până în septembrie 1988, au reuşit sa menţină nivelul maxim al dobânzilor pentru împrumuturi si în cazul împrumuturilor ipotecare, rata maximă a fost menţinută până în 1993. Vorbind despre depozite, acestea au avut o rată a dobânzii scăzută până în anula 1992. Datorita stabilirii acestor plafoane maxime/minime s-a constituit un instrument foarte puternic al politicilora monetare portugheze, ce au avut consecinţe cu impact considerabil pentru sistemul bancar portughez.

Astfel, între 1978 şi 1984, depozitelea au crescut în medie cu 30%, iar creditele cu doar 20%. Nivelul depozitelor fiind mai ridicat decât al împrumuturilor, au determinata băncile să caute alternative pentrua a-şi plasa surplusul. Astfel s-au creat pieţele titlurilor de capital.

Legea 406 din 1983 a îngăduit desfăşurarea activităţilor bancare, băncilor private, astfel sistemul financiar portughez cunoaşte procesea puternicea de liberalizare, diversificarea dar şi de internaţionalizare. Ca urmare au fost puse bazele Băncii de Comerţ şi Industrie (BCI), Băncii Internaţionale de Credit (BIC), Băncii Portughezea de Investiţii (BPI) şi Băncii Comerciale Portugheze (BCP).

Începând cu legea 23/86 şi acceptarea în Comunitatea Europeană, colectarea depozitelor şi acordarea de credite nu a mai avut loc asub reglementări atât de restrictive. Valorilea creditelor s-au dublat, iar situaţia începea să fie favorabilă băncilor privatea fata de băncile ce capital public.

(vezi tabelul 1).

Bănci publice (%) Bănci private (%)

1988 1989 1990 1988 1989 1990

Bunuri 87 84 74 13 16 26

Credite 87 84 74 13 16 26

Depozite 92 89 82 8 11 18

Tabelul 1: Procentajul deţinut de băncile publice şi cele private în totalul sistemului bancar

În prima etapă a privatizării (1988-1989), statul alege spre privatizare, banca de mărime medie Banco Totta e Açores şi douăa societăţi de asigurare Aliança Seguradora şi Companhia de Seguros Tranquilidade .In 1989 a început procesul privatizăriia şi s-a finalizat abia în 1991.Banca Comerciala Portugheza , cea mai mare bancă comercială a ţării fiind supusă si ea privatizării, iar până în decembrie 1990 s-a dezvoltat atât de mult pana a devenit liderul băncilor comerciale private cu un capital aproape de 6 miliarde de dolari.

Guvernul Portugaliei a încercat să-şi menţină o poziţie de lider în sistemul financiar având controlul asupra operaţiunilor bancarea prin Banca Portugaliei. Au rămas în frunteaa statului două mari grupuri financiare. Primul fiind constituit din Caixa Geral de Depositosa (cea mai mare bancă de depozite), Banco Nacional Ultramarino (bancă comercială) şi Fidelidade (o societate de asigurări) iar al doilea grup includea: Banco de Fomento e Exterior (bancă de investiţii), Banco Borges e Irmão (bancă comercială), şi Companhia de Seguros de Créditos (Cosec). Aceste două grupuri deţineau, împreună, aproape 40 % din tranzacţiilea bancare ale anului 1990.

În 1990, Banca Portugaliei a exclus plafonul de credite al băncilor comerciale.

Pe lângă activităţile de intermedierea financiară, apar instituţii financiare de investiţii (para banking), fonduri mutuale, şi chiar servicii de consultanţă.