Monografie BRD

CAPITOLUL 1

ISTORIC ŞI EVOLUŢIE

1.1 Momentul istoric al înfiinţării BRD

Istoria BRD a început în 1923, odată cu înfiinţarea prin lege a Societăţii Naţionale pentru Credit Industrial ca instituţie publică. Statul deţinea 20% din capitalul social şi BNR 30%. Restul de 50% era deţinut de persoane particulare, printre care şi un grup de foşti directori ai Marmorosch Bank&Co, prima bancă modernă din România. În anul 1990 are loc înfiinţarea Băncii Române pentru Dezvoltare – SA prin Hotărârea Guvernului nr. 1178 din 2 noiembrie 1990 publicată în Monitorul Oficial nr. 132 din 26 noiembrie 1990.

Aşadar pe data de 1 decembrie 1990 se înfiinţează Banca Română pentru Dezvoltare - societate pe acţiuni, prin preluarea activului şi pasivului de la Banca de Investiţii, care se desfiinţează.

Principalele repere ale statutului BRD cuprins în hotărâre sunt:

Banca Romană pentru Dezvoltare se constituie ca bancă de dezvoltare şi comercială - societate pe acţiuni, organizată în conformitate cu legile în vigoare în România, şi funcţionează ca persoană juridică română în conformitate cu legislaţia privind societăţile comerciale: Legea bancară nr.58/1998, Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, reglementările Băncii Naţionale a României, ale Comisiei Naţionale a Valorilor Imobiliare şi alte prevederi.

Durata de activitate a băncii va fi de 99 de ani, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României a documentelor de înfiinţare;

1. 2 Principalele etape şi evoluţia băncii în cadrul sistemului bancar românesc

In 1923 se înfiinţează Societatea Naţională de Credit Industrial, ca instituţie publică. Statul deţinea 20% din capitalul social, Banca Naţională a României 30%, iar restul era deţinut de particulari, dintre care un grup de foşti directori ai Marmorosch Blank & Co., prima bancă modernă din România. Scopul noii instiţutii era finanţarea primelor etape ale dezvoltării sectorului industrial din România.

In 1948, după al doilea război mondial, conform Legii naţionalizării din iunie 1948, Societatea Naţională de Credit Industrial este naţionalizată, devenind Banca de Credit pentru Investiţii.

In 1957 După reorganizarea sistemului financiar, Banca de Credit pentru Investiţii obţine monopolul în România pentru finanţarea pe termen mediu şi lung a tuturor sectoarelor industriale, cu excepţia agriculturii şi industriei alimentare, şi ia numele de Banca de Investiţii. În toată această perioadă, cea mai mare parte a finanţărilor provenind de la Banca Mondială sunt derulate prin Banca de Investiţii.

In 1990 monopolul de care beneficiau băncile specializate în domeniul lor de activitate este suprimat. Banca Română pentru Dezvoltare se constituie ca bancă comercială, sub formă de societate pe acţiuni, si preia activele si pasivele Băncii de Investiţii, primind o autorizatie de funcţionare generală.

In 1998 în decembrie se semnează contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni între Société Générale şi Fondul Proprietăţii de Stat, autoritea românească care se ocupa de participaţiile statului, contract prin care SG subscrie o majorare de capital de 20% şi cumpără un pachet de acţiuni care-i permite să devină proprietară a 51% din capitalul majorat al BRD. BRD a fost aleasă de guvern pentru a deveni prima bancă comercială privatizată. Această alegere consacră calitatea activelor şi a gestiunii BRD. Achiziţionarea pachetului majoritar de acţiuni al BRD de catre grupul Société Générale a fost finalizată în martie 1999; ea intervine într-o perioadă dificilă marcată de falimente bancare răsunatoare. Este de asemenea începutul bancarizării masive a persoanelor fizice. BRD profită de imaginea sa favorabilă în faţa marelui public şi de calitatea relaţiilor sale cu întreprinderile pentru a dezvolta rapid clientela sa de persoane fizice. Foarte repede, BRD devine lider pe piaţa noilor produse, cum ar fi cardurile bancare şi creditele pentru consum.

In 2001 BRD este listată la Bursa de Valori Bucureşti, în prima categorie, devenind în scurt timp una din cele mai tranzacţionate societăţi.

In 2003 în urma unei campanii de rebranding, Banca Română pentru Dezvoltare devine BRD - Groupe Société Générale. Noua identitate a băncii consolidează astfel poziţia sa, făcând mai vizibilă identitatea Grupului - mamă.

In 2004 Société Générale cumpără pachetul rezidual de acţiuni deţinut de statul român în capitalul BRD, participaţia sa crescând astfel de la 51% la 58,32%.

BRD-GSG deţinea la sfârşitul anului 2005 o cotă de piaţă de 15,00%, cu o creştere procentuală de 78,8%, situându-se astfel pe poziţia a doua, după BCR-ERSTE, cu o cotă de piaţă de 26,3% şi o cotă de creştere procentuală de 55,7%.

Performanţele comerciale şi financiare ale BRD în primele 9 luni ale anului 2006 au fost conform aşteptărilor. Rezultatul net la 30 septembrie 2006 a fost de 477 milioane RON, în creştere cu 6% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent.

La 31 decembrie 2007, cu o cotã de piaţă între 16% şi 21%, în funcţie de segmentul de clientelă şi de produse, BRD devine al doilea emitent de la Bursa de Valori Bucureşti, cu o capitalizare de aproximativ 5,4 miliarde euro.

Performanţele comerciale şi financiare ale BRD în primele 9 luni ale anului 2008 au fost bune, rezultatul net pentru această perioadă fiind de 1,039 milioane RON, în creştere cu 52% (în termeni nominali) faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. In primele 9 luni ale anului, principalele modificări ale factorilor macroeconomici au fost:

Moneda naţională a continuat să se deprecieze în raport cu Euro faţă de sfârşitul anului 2007 cu aproximativ 3%, respectiv cu 11% faţă de 30 septembrie 2007.

Rata de politică monetară a Băncii Naţionale a României a înregistrat o crestere, ajungând de la 7.5% în decembrie 2007 la 10.25% la finele lunii septembrie 2008. Rata dobânzii pe piaţa interbancară, ROBOR 3 luni la data de 30 septembrie 2008 a fost de 13.69%, în crestere cu 613 p.b. faţă de 30 septembrie 2007 şi cu 531 p.b. faţă de 31 decembrie 2007.

BRD a continuat să-şi dezvolte oferta de produse în funcţie de nevoile identificate ale clientelei, lansând noi produse. De asemenea, banca a continuat extinderea reţelei sale, ajungând la aproximativ 900 unităţi.

1.3 Forma şi structura capitalului şi a acţionariatului

Forma capitalului social

Valoarea capitalului social al BRD este de 696.901.518 RON.

Aportul de capital român este 41,68%, iar cel străin de 58,32%.

Structura acţionariatului

Acţionarul principal al BRD este Société Générale, unul dintre cele mai mari grupuri bancare din zona euro care deţine o pondere de 58,32 % din capitalul social. Acesta este urmat apoi de SIF Oltenia cu 5,41 %, de SIF Muntenia cu 5,27 % şi de SIF Moldova cu 5,03 %. Indeaproape, cu un aport de 5,00 % la capital se află BERD, apoi SIF Transilvania tot cu 5,00 %. SIF Banat- Crişana deţine 4, 60 %, iar o pondere de 11, 36 % este deţinută de alţi acţionari.

BRD se deosebeşte, astfel, de celelalte instituţii financiare şi bancare existente în România prin faptul că cea mai mare parte a capitalul băncii este capital străin, deţinut de Societe Generale ( 58,32 % ).

1.4 Principalele funcţii, activităţi şi operaţiuni bancare ale Băncii Române pentru Dezvoltare

Funcţiile principale ale B.R.D sunt cele specifice unei bǎnci comerciale, în general, adicǎ:

● să ofere credite, folosind depozite atrase (plasarea fondurilor);

● sǎ atragǎ depozitele bǎneşti ale clienţilor persoane fizice şi juridice (atragerea fondurilor);

● sǎ acorde împrumuturi;

● sǎ permitǎ clienţilor sǎ-şi retragǎ banii sau sǎ-şi transfere în alte conturi.

Realizarea acestor funcţii este mult mai uşuratǎ în condiţiile în care banca:

● menţine încrederea clienţilor;

● înregistreazǎ toate tranzacţiile (menţine evidenţa riguroasǎ a operaţiunilor);

● asigurǎ confidenţialitatea bancarǎ dovedind discreţie faţǎ de afacerile clienţilor .

Banca Românǎ pentru Dezvoltare S.A. este prima bancă cu capital privat care a fost înfiinţată în anul 1990 pentru a sprijini procesul economiei de piaţă.

Activităţile băncii cuprind :

Activitatea de trezorerie

Obiectivul principal al acestei activităţi l-a constituit gestionarea cu un grad cât mai înalt de profitabilitate a resurselor băncii, în condiţiile reducerii la minimum a influenţei factorilor de risc privind plasamentele şi dobînzile, precum şi asigurarea unei lichidităţi stabile şi echilibrate.