Monografie GFIP Primăria Iași

CAPITOLUL I

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI IAŞI

1.1. Scurt istoric

Actualul sediu al primăriei este fostul Palat Roznovanu, situat în inima Iaşului, în apropierea celor mai semnificative monumente ale oraşului.

Până în 1891 când este vândută statului,clădirea este reşedinţă a familiei Rosetti - Roznovanu, cea mai puternică şi mai influentă familie în arena politică moldavă a urbei. Fiind una din cele mai importante case ale Iaşului în epocă, a găzduit numeroase personalităţi şi a fost martora unor evenimente istorice semnificative. În încăperea în care se află acum Cabinetul Primarului îşi avea biroul M.S. Regele Ferdinand, iar în actuala Sală de şedinţe a Consiliului Local s-a întrunit în 1918 Consiliul de Război al României. În deceniile 2-4 ale secolului nostru, Palatul cunoaşte din nou strălucirea vieţii mondene de altădată, pentru ca, din 1944 să devină sediul Comitetului Orăşenesc de Partid şi din 1970 sediul Primăriei Oraşului. După 1990 s-au perindat prin Sala Mare cele mai semnificative personalităţi ale vieţii politice româneşti, membrii ai Casei Regale, ambasadori şi reprezentanţi ai statelor din toate colţurile lumii.

Primăria ca o structură funcţională cu activitate permanentă este constituită din primar, viceprimar, secretar şi aparatul propriu al consiliului local şi duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii.

Primăria Municipiului Iaşi este organizată şi funcţionează ca autoritate a administraţiei publice locale.

1.2.ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA

Concept şi principii

Conceptul de autonomie locală presupune dreptul şi capacitatea efectivă a colectivităţilor locale de a rezolva şi de a gira în cadrul legii, sub propria lor responsabilitate şi în favoarea populaţiilor, o parte importantă din treburile publice. Acest drept este exercitat de consilii sau adunări ale membrilor aleşi prin vot liber, secret, egal, direct şi universal dispunând de organe executive responsabile. Competenţele de bază ale colectivităţilor locale sunt vizate prin Constituţie sau prin lege. Colectivităţile locale dispun în cadrul legii de toată latitudinea de a lua iniţiativă pentru orice chestiune care nu este exclusă din câmpul competenţelor lor sau care este atribuită unei alte autorităţi. Exerciţiul responsabilităţilor publice trebuie de o manieră generală, să revină, de preferinţă, acelor autorităţi care sunt cele mai apropiate de cetăţeni.

„Protejarea unitătăţilor administrativ-teritoriale cu o situaţie mai grea din punct de vedere financiar necesită instituirea de proceduri de egalizare financiară sau de măsuri echivalente, destinate să corecteze efectele repartiţiei inegale a resurselor potenţiale de finanţare, precum şi a sarcinilor fiscale care le incumbă. Asemenea proceduri sau măsuri nu trebuie să restrângă libertatea de opţiune a autorităţilor administraţiei publice locale în sfera lor de competenţă"

Atribuirea unei responsabilităţi unei alte autorităţi trebuie să ţină cont de amploarea şi de natura sarcinii şi de exigenţele de eficacitate şi de economie. Competenţele încredinţate colectivităţilor locale trebuie să fie în mod normal depline şi întregi. Ele nu pot fi puse în cauză sau limitate de către o altă autoritate centrală sau regională numai în cadrul legii. în caz de împuternicire de către o autoritate centrală sau regională, colectivităţile locale trebuie să dispună, pe cât posibil, de libertatea de a adapta acţiunea lor la condiţiile locale. Colectivităţile locale trebuie să fie consultate, pe cât posibil, în timp util şi de o manieră apropiat în cursul procesului de planificare şi de luare a deciziei pentru toate chestiunile care le privesc direct.

Descentralizarea în administraţia publica este un regim juridic în care rezolvarea problemelor locale nu se mai face de funcţionari numiţi de la centru , ci de către cei aleşi de corpul electoral. în acest regim administrativ, statul conferă unor autorităţi publice şi dreptul de exercitare a puterii publice în unele probleme. Descentralizarea administrativă constă în recunoaşterea personalităţii juridice unităţilor administrativ-teritoriale, existenţa autorităţilor publice care le reprezintă şi care nu fac parte dintr-un sistem ierarhic subordonat centrului, precum şi transferarea unor servicii publice din competenţa autorităţilor centrale către cele locale.

Funcţionarii publici aleşi sau numiţi, în regimul descentralizării administrative, pe un termen limitat, înlătură în măsură mai mare fenomenele birocratice în activitatea locala. Participarea locuitorilor prin alegeri la desemnarea autorităţilor locale accentuează spiritul de responsabilitate şi iniţiativă pentru viaţa publică a localităţii în care ei locuiesc şi determină să caute şi să găsească ei înşişi soluţii la problemele cu care se confruntă.

Constituţia României prevede că „Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice" - art. 119 -„Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii. Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe." -art. 120 (1) şi (2). Din prevederile constituţionale rezultă elementele specifice descentralizării administrative care caracterizează şi în prezent administraţia publică din România.