Monografie la sisteme și operațiuni bancare - sistemul bancar japonez

Sistemul bancar japonez

Elementele principale ale sistemului financiar japonez sunt aproximativ aceleasi ca şi a altor natiuni majore industrializate: un sistem bancar comercial, care acceptă depuneri, a extins împrumuturile către afaceri, şi a făcut comerţ cu valuta străină; specializat în instituţii financiare deţinute de guvern, care a înfiinţat diverse sectoare ale economiei interne; companii de protecţie, care furnizeaza servicii de brokeraj şi protecţiile de guvern; pieţe de capital, oferite să finanţeze datoria publică şi datoria particulară pentru a plasa proprietatea de corporaţie reziduală; şi burse de valori, care au oferit bancilor o sursă de lichiditati şi a furnizat Bancii din Japonia o unealtă pentru a pune în aplicare politică monetară...

Institutii guvernamentale

În paralel cu sectorul bancar privat exista şi un grup de instituţii financiare guvernamentale. Banca de Import-Export a Japoniei, Banca Japoniei de Dezvoltare, câteva corporaţii financiare cum ar fi Corporaţia de Împrumuturi au promovat creşterea sectorului specializat al economiei interne. Aceste instituţii şi-au colectat fondurile din depozitele adunate de la sistemul de servicii poştale. Sistemul de servicii poştale prin cele 24000 de oficii au acceptat fonduri în diferite forme, incluzând economiile, anuităţile şi asigurările. Oficiile poştale au acordat o atenţie sporită ratelor pentru conturile de economii de 8 % pentru depuneri la termen în 1990 şi economii fără taxe până in 1998. În consecinţă acestea au colectat mai multe depozite şi conturi decât oricare alte instituţii din lume.

Banca de Import-Export a Japonniei (Exim Bank) este unica instituţie guvernamentală cu orientare internaţionala. Exim Bank este furnizor financiar pentru comerţul dintre Japonia şi ţările dezvoltate, care duce la performanţa funcţiei de import-export a băncilor conduse de guvern în alte ţări (inclusiv şi Statele Unite)..

Securitatea

Pieţele de securitate din Japonia şi-au mărit rapid volumul de afaceri în perioada anilor '80 urmată de expansiunea rapidă a firmelor de securitate japoneze. Existau 3 categorii de companii de securitate în Japonia, prima formând "Cele 4 Mari Case de Securitate" (care erau printre primele 6 din asemenea firme din lume): Nomura, Daiwa, Nikko si Yamaichi. Acestea au jucat un rol-cheie in tranzacţiile financiare internaţionale şi au fost membre ale New York Stocek Exchange. Nomura a fost cea mai mare firma de securitate din lume, având un capital net de mai mult de 10 bilioane de dolari in 1986, care depăşea pe cel al Merrill Lynch, Salomon Brothers şi Shearson Lehman luate împreuna. In 1986, Nomura devine primul membru din Japonia la London Stock Exchange. Nomura şi Daiwa au fost primii dealeri în SUA pe piaţa de trezorerie. A doua categorie de firme de securitate este formata din 10 firme de talie medie. A treia categorie este formată din firmele mici de securitate înregistrate în Japonia. Multe din aceste firme s-au afiliat la "Cele 4 Mari " în timp ce altele s-au afiliat cu băncile. În 1986, 83 din firmele mici au devenit membre ale Tokyo Securities and Stock Exchange. Firmele de securitate din Japonia şi-au format capitalul în principal din onorariile de brokeraj şi titluri de comerţ. Alte servicii includ administrarea trusturilor. La sfârşitul anilor '80 câteva firme străine incluzând Salomon Brothers si Merrill Lynch devin jucători în lumea financiară a Japoniei.

Bursa de Valori

În anul 1988 Bursa de Valori din Tokyo devine cea mai mare din lume, în conditiile combinării valorilor de piaţa a capitalului cu capitalizarea, în timp ce bursa de valori Osaka este a treia dupa acea din Tokyo şi New York. Totuşi există 8 burse de valori în Japonia, Tokyo Securities and Stock Exchange reprezintând 83% din capitalul naţional în 1988. Din 1848 de companii de comerţ în Japonia, aproximativ 80% au fost cotate la bursa de valori din Tokyo.