Monografie Unicredit Bank

Introducere

1. Caracteristicile economice ale pieţei persoanelor fizice şi a firmelor

În primul rând, noţiunea de piaţă reprezintă un sistem de legături care au loc între participanţi , aceştia reflectă cererea şi oferta, inclusiv cumpărătorul şi vânzătorul.

O întreprindere desfăsoară relaţii cu alte firme, astfel se angajează într-un schimb foarte complex de activităţi, unde vinde şi cumpără active financiare, plăteşte impozite şi taxe, astfel contribuie la creşterea economică a bugetului statului. Fiecare firmă care se găseşte pe piaţă este totadată şi ofertant dar şi cumpărător. Piaţa fimelor se caracterizează prin: cota de piaţă, localizarea pieţei, precum şi randamentul stabilit de către: numărul de clienţi, dinamica pieţei, mărimea cererii şi a ofertei, precum şi a vânzărilor ce au fost efectuate. Aceasta poate fi determinată de factorii externi, reprezintă factorii care influenţează modul cum se comportă concurenţa, precum şi modul de manifestare a cererii şi ofertei), şi factori interni care prevăd activitatea desfăşurată de către firmă.

2. Miza economică a relaţiei cu clienţii

Relaţia care are loc între client şi bancă trebuie să fie desfăşurată în cele mai bune condiţii în ceea ce priveşte comunicarea şi profesionalismul. Tot personalul băncii trebuie să colaboreze între ei pentru a asigura un înalt standard în ceea ce priveşte servirea clientului, deoarece fără clienţi banca nu ar mai putea să-şi continue activitatea. Pentru ca o instituţie bancară să dea randament relaţia ei cu, clientul trebuie să fie una solidă. Satisfacţia nevoilor clienţilor este esenţială pentru ca ei să fie încontinuare fideli băncii.

Câştigul central care rezultă din relaţia băncii cu, clientul său este o promovare a serviciilor financiar- bancare, lucru care în final poate fi concretizat în îmbunătăţirea profitului şi venitului. Atunci când clienţii sunt într-un număr cât mai mare, banca va avea o poziţie mai favorabilă în ceea ce priveşte mediul concurenţial. Relaţia dintre client şi bancă reprezintă în principal o relaţie de debitor- creditor. La momentul actul clienţii aleg băncile în funcţie de ofertele pe care le deţin, dar mai ţin cont şi de profesionalismul de care angajaţii dau dovadă.

În principiu băncile trebuie să fie axată pe mai multe categorii de clienţi. Spre exemplu, atunci când o bancă deţine mai mult persoane fizice, este nevoită să deţină mai multe agenţii, POS-uri, şi ATM-uri. În schimb, atunci când banca are mai mulţi clienţi persoane juridice, aceasta trebuie să aibă angajaţi cu o pregătire mai înaltă.

Principalele caracteristici ale relaţiei sunt:

 O soluţionare mai rapidă cu privire la nevoile clienţilor;

 Comportament pozitiv;

 Sistem eficient şi eficace;

 Personalul să fie corect instruit.

Capitolul 1: Organizarea Sistemului Bancar Românesc

1.Diferitele instituţii de credit

Fiecare agent economic, precum întreprinderile, statul, particularii, pot deţine într-un anumit moment, o cantitate de bani superioară ce corespunde nevoilor sale, sau dimpotrivă se poate ca în unele momente, acesta să nu îşi poate satisface nevoile din lipsă de monedă. Astfel, banca joacă un rol de intermediar asupra acelor care deţin excedent şi cei cu deficit.

Instituţia de credit este o entitate care atrage depozite, emite monedă electronică şi acordă credite în nume propriu.

Potrivit BNR, la momentul actual în ţara noastră există 26 de bănci, 41 de cooperative de credit, 2 bănci de economisire şi creditare, 3 instituţii emitene de moneda electronică, şi 8 sucursale a instituţiilor de credit provenite din alte state membre.

Bănci comerciale- băncile comerciale sau de depozit se caracterizează prin aceea că realizează majoritatea operaţiunilor bancare. Activitatea băncilor comerciale este diversificată, ea poate modificată în funcţie de cerinţe, propria orientare şi posibilităţi. Cele mai multe operaţiuni ale acestor bănci constă în constituirea de depozite şi utilizrea lor prin intermediul procesului de creditare a economiei naţionale. Băncile comerciale sunt constituite ca şi societăţi comerciale şi urmăreşte obţinerea de profit.

Cooperative de credit- băncile cooperatiste reprezintă instituţii de credit care sunt constituite ca şi asociaţii autonome de persoane fizice, care au fost unite voluntar, având ca şi scop îndeplinirea nevoilor precum şi a aspiraţiilor lor comune de ordin economic, cultural şi social. Acestea funcţionează pe principiul într-ajutorării membrilor cooperatori care privesc instituţiile de credit precum şi adecvarea capitalului.

Instituţii financiare nebancare- reprezintă entităţi, altele decât cele de credit, care îşi desfăşoară activitatea de creditare cu titlu profesional, în condiţiile stabilite de către lege. Instituţiile financiare nebancare sunt obligate să fie constituie ca şi societăţi comerciale pe acţiuni. Instituţiile financiare nebancare pot să desfăşoare aceste activităţi de creditare: acordarea de credite, leasing financiar, emiterea de garanţii, acordarea creditelor cu primirea bunurilor de gaj, acordarea ceditelor către membrii asociaţiilor fără sco patrimonial, precum şi alte forme de finanţare.