Mutații în dezvoltarea sistemului financiar al comunității Uniunii Europene după anul 2000

I. SISTEMUL FINANCIAR AL UNIUNII EUROPENE

I.1. Introducere

Pentru a înțelege cert noțiune de sistem financiar European, este necesar ca în mod primordial să fie definită noțiunea în sine, acesta din urmă, fiind raportată la nivelul literaturii de specialitate ca ilustrând: sistemul de relații financiare, sistemul entităților financiare, sistemul fondurilor financiare, sistemul instrumentelor de reglare și conducere a activității de ordin economic, sistemul de finanțare și reglare a economiei. Plecând de la aceste premise, noțiunea de sistem financiare este catalogată după unii autori de specialitate, ca fiind ansamblul de norme și tehnici ce sunt acceptate și cuvenite pe fundamentul unor reglementări instituționalizate, ce au ca scop existențial coordonarea și organizarea comportamentului țărilor membre la nivelul fluxurilor financiare internaționale. Totodată sistemul financiar poate abordat ca un ansamblu de piețe, entități, fluxuri și instrumente financiare cu scopul de a asigura deplasarea în timp și spațiu a resurselor de capital de la deținători la utilizatori (beneficiarii finanțării).

De asemenea, sistemul financiar European prezintă și o serie de funcții specifice, pe care acesta din urmă, necesită să le îndeplinească. Prin urmare putem evidenția:

- trasferul de resurse financiare de la cei ce prezintă un surplus de fonduri către cei prezintă un deficil de fonduri;

- promovarea eficienței de ordin economic, prin alocarea optimă a resurselor de capital, având ca avantaj prezența unor costuri și riscuri scăzute;

- valorificarea oportunităților de investiții, prin care se ilustreză transferul de fonduri dinspre domeniile sau sectoarele cu productivitate scăzută către domeniile sau sectoarele cu productivitate ridicată.

Clădirea sistemului financiar al Uninunii Europene este marcat de o serie de etape cu caracter vital, existenței acesteia. Prin urmare putem enumera: „dezvoltarea unui sistem financiar original (1953-1975), criza finanțelor comunitare (1975-1988), reforma sistemului financiar al Comunității Europene: măsurile Delors I (1987-1988) și Delors II (1993-1999)” .

Prin cadrul bugetului Unuinii Europene, se coordonează activitățile finaciare anuale care se derulează între statele membre ale uniunii, prioritățile și orientările politicii acestora. Bugetele anuale reprezintă părți ale ciclului bugetar de 7 ani, denumite drept „perspective financiare”. Principiile primordiale și cu importantă vitală asupra guvernării bugetului Uniunii Europene sunt: principiul anualității, principiul echilibrului, principiul unității, principiul universalității, specificarea cheltuielor generale și finanțarea prin resurse proprii. Politica fiscală acționează în cadrul a două planuri: asupra creșterii economice, în situația în care economiile prezintă o încăzire accentuată, în sensul încetinirii acesteia; și prin intermediul politicii fiscale, care conferă măsuri de accelerare a economiei aflate în faza de recesiune. Efectele nefaste nu pot fi extirpate decât prin armonizarea politicii fiscale.

I.2. Constituirea sistemului financiare al Uniunii Europene

Cu o strictă referință la clădirea sistemului financiar al Uniunii Europene, putem evidenția faptul că acesta are ca fundament o serie de etape importante, enumerate și anterior în cadrul introducerii, printre care: „dezvoltarea unui sistem financiar original (1953-1975), criza finanțelor comunitare (1975-1988), reforma sistemului financiar al Comunității Europene: măsurile Delors I (1987-1988) și Delors II (1993-1999)” .

Pentru dezvoltarea unui sistemul financiar original european, s-a stipulat nevoia existenței unui proces de unificare a instrumentelor cu caracter bugetar, mai exact, după cel de-al doilea război mondial s-a remarcat faptul că este vitală o unificare economică și politică la nivel european. Acest proces de unificare atât economică, cât și politică a avut ca fundament parcurgerea mai multor etape care au condus la clădirea unor premise absolut necesare formării Uniunii Europene.

Dezvoltarea politicilor comune a fost un alt factor primordial ce trebuia bifat, urmând să fie adoptate o serie de măsuri, dintre care remarcăm: „crearea Fondului european de orientare și gestiune agricolă (FEOGA) în aprilie 1962; politica de cercetare, bazată inițial pe tratatul EURATOM (și astfel, limitată la început la domeniul nuclear), dar care s-a extins progresiv la numeroase alte domenii; consolidarea Fondului social european (FSE), creat prin tratatul de Roma din 1971; crearea Fondului european de dezvoltare regională (FEDER) în martie 1975” .

De asemenea s-a vizat și un echilibru inter-instituțional. Prin urmare, putem conchide ca dea lungul timpului, puterea bugetară la nivelul Parlamentului European a crescut, în prezent aceasta fiind partajată între Parlament și Consiliu în materie de procedura bugetară.