Mutații în sistemul bancar românesc în perspectiva integrării europene

CAP. I Reforma în sistemul bancar românesc în perioada de tranzitie la economia de piata

Procesul integrarii europene este echivalent cu procesul de dezvoltare a României pe calea reformei, luând în considerare modelul existent al statelor europene. Deoarece economia de piata presupune implicit existenta unei economii banesti în contextul careia sistemul bancar trebuie sa asigure cadrul care sa dea posibilitatea mobilizarii tuturor fondurilor banesti disponibile în economie si orientarea lor temporala catre diferite activitati economice, în cadrul procesului de reforma, restructurarea sistemului bancar este o necesitate.

Sistemul bancar al unei tari reprezinta coloana vertebrala financiara a economiei de piata . Prin intermediul bancilor sunt redirectionate fluxurile monetare în economie, de la entitatile economice ce au acces la resurse la un moment dat si care le plaseaza la banci sub forma de depozite bancare la entitatile economice aflate în deficit de resurse si care apeleaza la credite bancare pentru finantarea acestui deficit. Viteza, volumul si pretul intermedierilor financiare depind de strategiile de politica monetara ale Bancii Nationale a României si de calitatea si performantele sistemului bancar românesc.

În contextul aderarii la Uniunea Europeana, restructurarea sistemului bancar este unul din elementele esentiale ale strategiei nationale de integrare, deoarece în cadrul unei piete financiare europene deschise, bancile românesti trebuie sa fie suficient de puternice pentru a sustine interesele capitalului autohton, atât în zona de economie româneasca, cât si în restul Europei.

În primii zece ani de tranzitie la economia de piata, se poate spune ca sectorul bancar românesc a fost substantial dominat de vechile banci specializate. Perioada de tranzitie este caracterizata prin dezvoltarea cantitativa a sistemului bancar românesc, gradul relativ de concentrare si segmentare, dezvoltare structurala si calitativa a activitatii majoritatii bancilor, lipsa de competitivitate pe diferite piete internationale, etc. Sistemul bancar românesc este înca subdezvoltat, dar mai avansat decât celelalte ramuri economice, ceea ce face necesar continuarea procesului de restructurare si dezvoltare sub aspectul cresterii numarului de unitati bancare, sub aspectul calitatii în sensul perfectionarii structurilor de operare si modernizarii activitatii, implementarii de produse si servicii moderne care sa aduca avantaje atât bancilor cât si clientilor acestora.

Restructurarea sistemului bancar alaturi de reglementarea, autorizarea si supravegherea activitatii bancare sunt doua din principalele aspecte vizate de remodelarea sistemului bancar românesc.

Reforma în sectorul bancar a presupus operarea de modificari atât în ceea ce priveste legislatia financiar-bancara, cât si schimbari de structura si operationale care sa determine aparitia si functionarea pe baze noi a unor banci puternice si competitive care trebuia nu numai sa faca fata schimbarilor generale din economie, dar sa constituie unul din instrumentele strategice de politica economica prin care sa se realizeze procesul de adaptare a economiei românesti la structurile si la modalitatile de manifestare a pietei concurentiale.

Sistemul bancar românesc de dinainte de anul 1989 era caracterizat prin trasaturile sistemului centralizat. În România functionau patru banci: Banca Nationala a României, Banca de Investitii, Banca Româna de Comert Exterior si Banca Agricola, dar si o casa de economisire, Casa de Economii si Consemnatiuni.

Banca Nationala a României îndeplinea atât functii legate de conducerea politicii monetare cât si atributii care apartin bancilor comerciale. Banca Nationala putea credita întreprinderile de stat si putea sa le asigure finantarea mijloacelor circulante.

Bancile existente îsi desfasurau activitatea doar pe anumite domenii: în comertul exterior, al finantarii pe termen lung a economiei si în cel a agriculturii si industriei. Finantarea si depunerile persoanelor fizice erau îndeplinite de Casa de Economii si Consemnatiuni. Cursul de schimb valutar era stabilit pe cale administrativa, piata valutara neexistând.

Schimbarea regimului politic comunist a reprezentat un prim pas în procesul schimbarilor în cadrul economiei românesti, care era condusa, pâna atunci, dupa directivele planului national unic. Acest moment a constituit baza schimbarii structurii bancare pe doua niveluri si începutul reformei bancare. Practic, restructurarea sistemului bancar românesc la conditiile economiei de piata este un proces care a fost demarat o data cu eliminarea, la 1 decembrie 1990, a operatiunilor comerciale efectuate de Banca Nationala a României, înfiintarea unei banci comerciale, Banca Comerciala Româna, care a preluat toate operatiunile comerciale ale Bancii Nationale a României si acordarea statutului de banca centrala cu atributiuni exclusiv monetare si financiare.