Operațiuni bancare de creditare

BANCARE

1.1 Operaţiunile bancare de credit. Generalităţi.

Creditul este operaţiunea prin care se ia în stăpânire imediată resurse, în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoţită de plata unei dobânzi ce remunerează pe împrumutător.Creditul, ca şi moneda, instrumentele de plată şi de credit sau modalităţile de plată, serveşte la rezolvarea atât a unor probleme economice, cât şi de schimb. Operaţiunea de creditare priveşte două părţi: o parte acordă creditul. Cealaltă parte îl primeşte, sau altfel spus, se îndatorează.Creditul a apărut după schimbul în natură şi ca o consecinţă imediată a acestuia. Creditul este tot un schimb, însă are particularitatea că între momentele de schimb se intercalează factorul timp. Operaţiunea de creditare este operaţiunea de schimb în care transferul mărfii are loc în momentul t: de exemplu, cumpărătorul unui automobil pleacă cu acesta fără a plăti nimic. În orice formă de credit, debitorul nu dă nimic, şi cu toate acestea intră nu numai în posesia, ci şi în proprietatea obiectului împrumutat. Cu alte cuvinte, deşi în momentul t are loc prestaţia, contraprestaţia este amânată pentru momentul t+1. În momentul t, debitorul îşi asumă doar un angajament de plată, adică un angajament de a vărsa ulterior o anumită sumă de bani, fie o singură dată, fie de mai multe ori, în rate lunare, semestriale, anuale, etc.

Această implicare a factorului timp conferă operaţiunii de creditare un caracter dinamic. Caracterul oneros şi dinamic al operaţiunii de creditare implică cea de a treia caracteristică a acestuia: încrederea (termenul de credit vine din limba latină, de la creditum, participiul trecut al verbului credere, semnificând încrederea celui care dă unei persoane anumite bunuri, lucrări sau servicii, că va primi în schimb valori corespunzătoare).

Acordarea de credite prin punerea la dispoziţie de fonduri băneşti reprezintă mijlocul principal de fructificare a disponibilităţilor băneşti proprii şi a celor atrase de la clienţi. Cu toate acestea, aşa după cum vom arăta, creditul bancar poate îmbrăca o diversitate de forme. Suportul tehnic principal al operaţiunilor de creditare este contul curent, iar cadrul contractual este asigurat de contractul bancar de credit.

1.2 Sferele creditului

În literatura de specialitate, luându-se în considerare natura şi conţinutul creditului, au fost delimitate cinci forme fundamentale de credit.

1.2.1 Creditul comercial

Acordarea de credite sub formă de marfă este o practică seculară care îşi are originea în procesul diviziunii primare a muncii, atunci când, din masa producătorilor s-au desprins comercianţi, agenţi economici specializaţi în desfacerea mărfurilor.

Creditul comercial este forma cea mai reprezentativă a creditului în economia de piaţă, constând în acordarea reciproc 15115s1813p 9; a unei amânări a plăţii, de către agenţii economici activi, cu prilejul vânzării mărfurilor. El apare din faptul că, în timp ce unii agenţi economici dispun de mărfuri deja fabricate, gata spre a fi vândute, alţi agenţi care au nevoie de aceste mărfuri nu dispun “o perioadă de timp” de mijloace băneşti pentru a le cumpăra. Rezultă că prin intermediul creditului comercial este favorizat procesul de transformare a mărfii în bani, punând în evidenţă capacitatea acestei forme de credit de a accelera circulaţia mărfurilor. În economia de piaţă, instrumentul specific creditului comercial îl constituie cambia.

Pe măsură ce producţia mărfurilor s-a diversificat şi reţelele comerciale, credite între întreprinderi, acoperă o parte semnificativă din resursele financiare ale întreprinderilor, implicând o gamă largă de variaţii.

Mărfurile primite pe credit comercial (indiferent dacă sunt formularizate prin instrumente de credit exprese, sau fac parte dintr-un contract general (între agenţi) reprezintă, pentru beneficiari, datorii exigibile şi implică o amânare, mai scurtă sau îndelungată, a termenului de plată. În acest fel, creditul comercial acţionează în economia beneficiarului ca o sursă suplimentară de capital circulant, scutindu-l pe acesta de a recurge, în acest scop, la alte surse, de pildă la creditul bancar.

În prezent, în ţările dezvoltate, creditele comerciale, credite între întreprinderi, acoperă o importantă parte din resursele financiare ale întreprinderilor, acoperă importantă parte din resursele financiare ale întreprinderilor, implicând o gamă semnificativă de variaţii.

Motivaţia amânării termenelor de plată şi respectiv durata şi dimensiunile creditului comercial sunt determinate de trei factori intercondiţionaţi, cu acţiune convergentă:

- Factorul economic, decurgând din interesele comune ale părţilor în creşterea fluidităţii schimburilor şi diminuarea costurilor de organizare. Elasticitatea dovedită de furnizori, prin creditul comercial, serveşte intereselor ambelor părţi şi facilitează circulaţia mărfurilor;

- Factorul comercial implică utilizarea creditului ca formă de promovare a vânzărilor, practicată de către furnizor în condiţii concrete, generând o varietate de termene de plată şi de dimensiuni ale creditului. Clientul, beneficiar al prelungirii termenului de plată, preia efectul pozitiv, care acţionează pentru el ca o reducere de preţ, scutindu-l de eventuale costuri privind procurarea mijloacelor de plată;

- Factorul financiar implică punerea la dispoziţia clientului, de către furnizor, pentru o perioadă dată, a unei părţi a capitalului său, sub formă de marfă, a cărei plată este amânată. Acest factor are o importanţă crescândă, atât în activitatea cumpărătorului, cât şi în cea a furnizorului.