Cuprins
- Introducere .3
- CAP. I RESURSELE PROPRII .5
- 1.1 Fondurile proprii ale societatilor bancare .5
- 1.2 Fondurile proprii la nivel consolidate .8
- 1.3 Raportarea fondurilor proprii .9
- 1.4 Capitalul social .10
- 1.4.1 Istoria capitalului .10
- 1.4.2 Baze legislative privind capitalul .11
- 1.4.3 Functiile capitalului .13
- 1.4.4 Modalitati de crestere a capitalului .14
- 1.5 Conturile bancare .15
- 1.5.1 Deschiderea conturilor bancare .15
- 1.5.2 Tipuri de conturi .17
- 1.5.3 Functionarea conturilor .19
- 1.5.4 Inchiderea conturilor .20
- CAP. II RESURSELE ATRASE .23
- 2.1 Resursele depozit .23
- 2.2 Resursele nondepozit .28
- CAP. III SCONTUL SI RESCONTUL .31
- 3.1 Scont .31
- 3.2 Rescont .33
- 3.3 Politica de open market .35
- De retinut .38
- Bibliografie .41
Extras din proiect
Introducere
Până în secolul al XIX-lea, activitatea bancară s-a structurat pe trei domenii specifice:
- bănci de emisiune care deţineau monopolul emisiunii monedei naţionale;
- bănci comerciale care activau ca instituţii de intermediere financiară;
- instituţii financiare specializate, cum ar fi casele de economii şi cooperativele de credit.
În prezent, activitatea de intermediere financiară se derulează printr-o diversitate de instituţii cum sunt: instituţiile de credit, societăţile de asigurări, fondurile de investiţii, societăţile de investiţii financiare, societăţile de leasing. Instituţia de credit reprezintă entitatea care desfăşoară cu titlu profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile şi de acordare de credite în cont propriu şi entitatea emitentă de monedă electronică. Instituţiile de credit se pot constitui şi pot funcţiona ca bănci, organizaţii cooperatiste de credit, instituţii emitente de monedă electronică şi case de economii pentru domeniul locativ.
Prin întreaga lor activitate, prin serviciile pe care le prestează, băncile au un rol hotărâtor în viaţa economică contemporană. Practic nu există domeniu al vieţii economice şi sociale care să nu aibă tangenţă cu activitatea bancară. Băncile sunt indispensabile unei bune şi eficiente funcţionari a mecanismului economico-social, practic, fără bănci, economia nu ar mai funcţiona la ora actuală, acestea fiind principalul intermediar financiar în orice economie.
Activitatea bancară se încadrează în sectorul terţiar al economiei naţionale, (denumit şi sectorul prestator de servicii) prin care se asigură intermedierea financiară dintre persoanele fizice şi juridice care dispun de un surplus financiar, pe de o parte, şi cele care au nevoie de fonduri băneşti, pe de altă parte. Astfel, activitatea principală a unei bănci constă în comerţul cu bani. Banca este intermediarul care:
- pe de o parte, “cumpără” bani, suportând un cost sub forma dobânzii plătite;
- pe de altă parte, “vinde”, plasează banii sub forma creditelor acordate obţinând venituri sub forma dobânzilor încasate;
- pe lângă aceste activitati, care constituie activitati de bază, băncile prestează şi o gamă largă de alte servicii (deschideri de conturi, efectuarea de plăti şi încasări, transferuri de fonduri, schimburi valutare, servicii financiare, etc.) pentru care încasează speze şi comisioane.
Pentru asi desfasura activitatea bancile efectueaza doua tipuri de operatiuni:
1.Operatiuni de atragere de resurse (la vedere sau la termen), in moneda nationala sau in valuta, ori legate de acestea, numite si operatiuni de pasiv
2.Operatiuni legate de plasarea resurselor sub forma de credite, pe piata interbancara sau in titluri de stat, in lei sau valuta, pe termen scurt, mediu sau lung, numite si operatiuni de activ
Operatiunile pasive reprezinta pentru institutia de credit operatiunile de atragere si constituire a resurselor. Principalele operatiuni pasive ale institutiilor de credit sunt:
- Atragere de depozite pe diferite termene de la persoane fizice si juridice
- Imprumuturi primite de la clientela bancara si nebancara
- Constituirea capitalului social si a fondurilor proprii
Banca atrage resursele disponibile pe piata financiara si le utilizeaza in principal la acordarea de credite, plasarea in titluri (banuri de tezaur, certificate de trezorerieetc.) sau constituirea de depozite la alte banci. Constituirea resurselor presupune costuri pentru institutiile de cedit, materializate in dobanzile platite la depozitele si imprumuturile atrase.
Ratele dobanzii de pe piata interbancara romaneasca ROBID si ROBOR sunt rate de referinta ce sintetizeaza intreaga activitate derulata pe parcursul unei zilei bancare.
ROBID (Romanian Interbank Bid Rate) reprezinta rata dobanzii pentru depozitele atrase de banci, respectiv pretul mediu la care se cumpara fondurile de pe piata interbancara.
ROBOR ( Romanian Interbank Offered Rate) reprezinta rata dobanzii pantru depozitele plasate la banci, respectiv pretul mediu la care se vand fondurile pe piata interbancara.
ROBID este o rata pasiva de dobanda, iar ROBOR o rata activa. Ambele rate se determina ca medii ale cotatiilor bancilor in fiecare zi lucratoare si pentru termene diferite.
Pentru a intelege mai bine operatiunile bancare este necesară cunoaşterea structurii bilanţului unei institutii de credit care reflectă în pasiv constituirea resurselor, iar în activ
utilizarea acestora. În general, în structura bilanţului unei bănci comerciale se regăsesc
următoarele elemente:
CAP I. RESURSELE PROPRII
1.1 Fondurile proprii ale societatilor bancare
Pentru ca orice societate bancara sa isi desfasoare in mod normal activitatea ascestea trebuie sa dispuna in permanenta de un volum suficient de fonduri proprii. Acestea sunt formate din toate resursele aflate in permanenta si pe o periodata lunga de timp la dispozitia bancii. Deoarece aceste fonduri proprii sunt foarte impoartante pentru activitatea bancara si este necesara o atenta si neintrerupta supraveghere a activitatii bancare a fost nevoie ca Banca Nationala a Romaniei sa reglementeze si sa stabileasca componenta, metodologia de calcul si alte cerinte pe care trebuie sa le indeplineasca societatile bancare cu privire la fondurile proprii.
Fondurile proprii sunt formate din elemente care pot fi utilizate in orice moment dar mai ales in situatia in care este nevoie de acestea pentru acoperirea unori pierderi, trebuie totodata sa nu implice costuri fixe si sa fie integral varsate pentru a putea fi oricand la dispozitia bancii.
La nivel individual fondurile proprii ale institutiilor de credit sunt formate din fonduri proprii de nivel 1 si fonduri proprii de nivel 2.
Fondurile proprii de nivel 1. Conform articolului 4 din Regulamentul nr.18/23/14.12.2006 emis de BNR si CNVM privind fondurile proprii, fodurile proprii de nivel 1 sunt de fapt componenta fondurilor proprii si sunt formate din:
- capitalul social subscris şi vărsat, cu excepţia acţiunilor preferenţiale
cumulative sau, după caz, capitalul de dotare pus la dispoziţia sucursalei din România de către instituţia de credit mama dintr-un stat terţ.
- primele de capital, integral încasate, aferente capitalului social;
- rezervele legale, statutare şi alte rezerve, precum şi rezultatul reportat pozitiv al exerciţiilor financiare anterioare, rămas după distribuirea profitului;
- profitul net al ultimului exerciţiu financiar, reportat până la repartizarea sa conform destinaţiilor stabilite de adunarea generală a acţionarilor, în limita sumei ce se intenţionează a se repartiza pe oricare dintre destinaţiile prevăzute anterior.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Operatiunile Pasive ale Institutiilor de Credit.doc