Organizarea gestiunii financiare la o instituție publică din domeniul sanitar

Capitolul 1

Organizarea și funcționarea Spitalul Clinic Județean de

Urgențe ,,Sf. Spiridon’’ din Iași

1.1. Scurt istoric

Dat în folosință la 1 ianuarie 1757, Spitalul "Sfântul Spiridon" din Iași rămâne în istoria sistemului sanitar românesc ca fiind una dintre primele unități medicale înființate în Țările Române. Așezământul a fost ridicat în vecinătatea Bisericii "Sfântul Spiridon" și și-a păstrat numele patronului spiritual până în zilele noastre.

De sute de ani, bisericile și mănăstirile au reprezentat adevărate centre pe lângă care s-au dezvoltat nu numai școli sau tiparnițe, ci și spitale (bolnițe) pentru alinarea celor suferinzi. Unul dintre exemplele cele mai relevante din acest punct de vedere este Spitalul "Sf. Spiridon" din Iași. Construit în jurul bisericii cu același nume, acesta este cunoscut ca fiind cel mai vechi așezământ de îngrijire din Iași și din întreaga Moldovă, dar și unul dintre cele mai vechi din țară, după Spitalul Colțea din București, înființat la 1704.

Ctitorul bisericii și al spitalului, care a împlinit anul acesta 256 de ani de activitate medicală neîntreruptă, este, așa cum consemnează documentele de epocă, cămărașul Ștefan Bosie care, în 1751, începea construirea în chiar centrul Iașului a unei biserici și a bolnițelor aferente (Ospiciul "Sf. Spiridon" Iași).

Construcția pe amplasamentul pe care poate fi văzută și astăzi s-a datorat icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Spiridon, care pe atunci era expusă într-un paraclis particular pe Ulița Hagioaiei (Bulevardul Independenței de astăzi).

Data la care spitalul a început să funcționeze ca o unitate medicală în sensul de astăzi al conceptului este 1 ianuarie 1757, când printr-un hrisov domnesc domnitorul Constantin Cehan Racoviță, a cărui soție se îmbolnăvise din pricina neglijenței unui medic de curte italian, legiferează existența și cadrul de organizare a spitalului. Documentele vremii arată clar scopul așezământului, "preatrebuincios țării acesteia la acest oraș", spital destinat "a se îngriji de hrana, chiverniseala, căutarea și odihna săracilor și a mulți bolnavi și neputincioși". Prin hrisoavele domnului Cehan Racoviță și ale lui Ioan Teodor Callimachi, Epitropia "Sf. Spiridon" este pusă sub purtarea de grijă a breslei neguțătorilor din Iași, care contribuise alături de ajutorul domnesc la refacerea bisericii și transformarea ei în mănăstire (1756-1758).

La deschiderea sa, spitalul avea o capacitate de 30 de paturi, iar primul pavilion construit este și astăzi în picioare, dar se află într-o avansată stare de degradare.

Astăzi, Spitalul "Sf. Spiridon" Iași este cel mai mare spital din Moldova, lucrând în regim de spital universitar și fiind centru metodologic pentru multe specialități din zonă., are o capacitate de 1128 de paturi, distribuite în 22 de secții clinice, precum și Unitate de primire urgențe, Ambulator de specialitate.

Spitalul și-a dobândit, treptat-treptat, un statut clar definit, o structură și personal din ce în ce mai specializat. Trei mari domenii erau specifice activității medicale: cea de curarisire (de vindecare), de alienați și de boli lipicioase (contagioase).

Așezământul "Sf. Spiridon", deopotrivă spital și mănăstire, prin medicii săi a făcut posibilă înființarea în 1830 a primei societăți științifice medicale din țara noastră care tipărește și prima revistă științifică medicală românească, Revista Medico-chirurgicală. Mulți din medicii școliți în străinătate au fost dascăli la Academia Mihăileană și apoi la Facultatea de Medicină înființată la 1 decembrie 1879.

Așezământul "Sf. Spiridon" cunoaște o nouă organizare în 1860 când trece la Ministerul de Interne și este subordonat medical serviciului medical condus de Carol Davila. Epitropii aleși, Iancu Brănșiteanu și Gh. Cuciureanu, alcătuiesc un nou regulament în 1881 propunând mărirea capacității spitalului de la 140 la 400 paturi având în vedere sporirea numărului de locuitori din Iasi la 70.000, ceea ce ar fi revenit un pat la 175 locuitori ca în celelalte țări europeene. Se păstrează autonomia internă a Epitropiei și se acordă o importanță deosebită organizării spitalului, îngrijirii bolnavilor, dar și administrării veniturilor provenite din proprietățile imobiliare și donații. Situația materială a așezământului "Sf. Spiridon" s-a înrăutățit considerabil după 1918 când a fost nevoit să cedeze statului terenurile în scopul înfăptuirii reformei agrare.

O statistică din 1914 arată că veniturile totale anuale ale spitalului se ridicau la 3,5 milioane lei, din care se întrețineau 840 paturi, se plăteau lefuri la 1400 salariati, pensiile la vârstnici, ajutoare pentru cei nevoiași și medicamentele bolnavilor. În schimbul averilor de care a fost expropriat Spitalul a primit o subvenție anuală, banii de la stat venind însă tot mai greu și pe căi ocolite.

În timpul celui de-al doilea razboi mondial spitalul a fost parțial distrus. Guvernul democrat Petru Groza a desființat instituția Epitropiei și a numit în fruntea spitalului un director. După lovitura de stat din 30 decembrie 1947, prin Decretul 202 din 3 februarie 1948, statul deposedează această instituție de 23.316 ha pădure, precum și de toate proprietățile imobiliare (numai în Iași existau 9 imobile cu terenuri aferente) pe care le mai avea, inclusiv de stațiunea balneară Slanic Moldova.

În toata istoria lui zbuciumată, spitalul a ajuns acum la o activitate de vârf. În acest spital s-au înfăptuit premiere naționale remarcabile: primul implant de cristalin, prima colangiografie transparietohepatică, primul drenaj extern percutan, cel mai mare număr de colecistopancreatografii retrograde endoscopice din țară, prima angioplastie percutană, prima gastrostomie endoscopică, a doua colecistectomie laparoscopică din țară, prima ablație laparoscopică a unui chist de ovar, prima cardiomiotomie extramucoasă Heller laparoscopică, primul șunt portocav transjugular percutan, prima sutură laparoscopică a ulcerului perforat și multe altele.