Organizarea și Conducerea Trezoreriei

CAPITOLUL I. ORGANIZAREA BUGETARĂ ÎN ROMÂNIA

I.1. Sistemul bugetar în România

Prin dimensiune şi complexitate, economia publică nu-şi poate desfăşura activitatea fără să-şi elaboreze un program financiar în care să prevadă veniturile şi cheltuielile unei anumite perioade. Bugetul public este necesar pentru a stabili un raport optim între nevoile sociale şi puterea de contribuţie a cetăţenilor şi agenţilor economici, evitându-se inechităţile care pot să apară în repartiţia sarcinilor fiscale.

Ansamblul obligaţiilor pecuniare ale statului , pretinse cetăţenilor ca impozite şi taxe este limitat la trebuinţele publice cu ajutorul procedeului financiar al bugetului statului.

Concomitent cu punctul de vedere tehnico-financiar în cadrul finanţelor publice bugetul este necesar ca act de autorizare a veniturilor şi cheltuielilor statului şi prin aceasta ca act de conducere a economiei sau a gestiunii financiare publice de stat.

Cu ajutorul bugetului se proiectează şi se desfăşoară activitatea privind finanţele publice, acesta fiind necesar ca instrument de programare, executare şi control asupra rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societăţii şi modul de utilizare a acestora prin cheltuieli publice.

Veriga centrală a sistemului financiar al oricărei ţări, în economia contemporană o constituie bugetul public ca expresie a relaţiilor financiare ce se manifestă în procesele formării, repartizării şi utilizării fondurilor bugetare necesare organelor statale de la nivel naţional şi al unităţilor sale teritoriale.

În teoria şi practica economică, noţiunea de buget public este privită din două puncte de vedere: economic şi juridic.

Din punct de vedere economic, bugetul public exprimă relaţii economice în forma bănească ce iau naştere în procesul repartiţiei produsului intern brut în legătură cu îndeplinirea sarcinilor statului. Aceste relaţii se manifestă pe de o parte ca relaţii prin intermediul cărora se mobilizează resursele băneşti la dispoziţia statului, iar pe de altă parte ca relaţii prin care se repartizează aceste resurse în vederea finanţării activităţilor destinate creşterii calităţii vieţii, a unor activităţi privind dezvoltarea economică a ţării, cercetarea ştiinţifică, constituirea rezervelor de stat, apărarea naţională, a ordinii publice şi de drept.

Din punct de vedere juridic bugetul public este un act de autorizare prin care puterea executivă este împuternicită de puterea legislativă să cheltuiască şi să perceapă venituri în acord cu prevederile legale.

Figura nr. 1: Relaţii de mobilizare şi repartizare a resurselor publice

Având semnificaţii particulare, noţiunea de buget este utilizată ca principală balanţă financiară ce semnifică un document de bază cu putere de legi, care stabileşte pe de o parte, natura şi mărimea veniturilor ce se mobilizează la dispoziţia statului, iar pe de altă parte, felul şi volumul alocaţiilor bugetare ce se vor dirija de către stat pentru finalizarea diverselor activităţi în cursul unui an.

Bugetul public reprezintă un act prin care se prevăd şi se aprobă prin lege, veniturile şi cheltuielile anuale ale statului, prezentându-se sub forma unui tablou evolutiv şi comparativ de venituri publice şi destinaţia acestora în cheltuieli.

Conţinutul bugetului public este format din punct de vedere tehnic din venituri publice şi cheltuieli publice.

Veniturile publice sunt formate din mijloacele practice de constituire a fondurilor băneşti ale statului. Modalităţile de realizare a veniturilor bugetare sunt instituite în raport de necesitatea repartiţiei venitului naţional, de structura economiei naţionale, de gradul de dezvoltare al forţelor de producţie.

În principal veniturile publice se bazează pe prelevările obligatorii (impozite şi cotizaţii sociale) care reprezintă peste 85% din volumul total al veniturilor publice.

Impozitele pot fi definite ca prelevări obligatorii impuse persoanelor fizice şi juridice, pe cale autoritară, cu titlu definitiv şi fără contraparte directă, în vederea acoperirii cheltuielilor publice şi intervenţiilor economice şi sociale a autorităţilor publice.

Cotizaţiile sociale, reprezintă prelevări băneşti impuse persoanelor fizice şi juridice pe cale autoritară cu titlu definitiv şi fără contraparte directă, însă, nu sunt aprobate de către Parlament, nefiind supuse principiilor bugetare ale anualităţii şi universalităţii. Ele sunt percepute conform fiecărui regim de protecţie socială şi afectate de către acesteia finanţării cheltuielilor care-i sunt atribuite pentru a fi acoperite.

Cheltuielile publice reprezintă modalităţi de repartizare a fondului bănesc în vederea satisfacerii trebuinţelor generale ale societăţii.

Cheltuielile bugetare sunt repartizate de la bugetul de stat pentru acoperirea nevoilor militare, funcţionarea aparatului de stat, plata datoriei publice, acordarea de subvenţii, dezvoltarea sectorului economic de stat, acoperirea nevoilor social-culturale precum şi a celor de cercetare dezvoltare.

În economia de piaţă din România, rolul bugetului public, se manifestă îndeosebi pe plan financiar şi economic.

În plan financiar, bugetul asigură mobilizarea resurselor financiare necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor statului.

În plan economic, rolul bugetului s-a accentuat datorită contribuţiei sale la realizarea obiectivelor politicii economice şi sociale a guvernului.

În procesul redistribuirii de valori între economia naţională, pe de o parte, şi între stat şi populaţie, pe de altă parte, bugetul public naţional îndeplineşte un rol deosebit de important. Prin intermediul bugetului se exercită un control permanent asupra constituirii şi utilizării fondurilor publice precum şi asupra activităţii societăţilor comerciale care au raporturi cu bugetul statului.