Organizarea și Funcționarea Băncii Centrale Europene

Capitolul 1. Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană, cu sediul la Frankfurt, a fost înfiinţată prin Tratatul stabilind Comunitatea Europeană şi prin Statutul Sistemului European al Bănciilor Europene Centrale, odată cu realizarea celei de-a treia fază a Uniunii Economice şi Monetare, astfel, începându-şi activitatea la data de 8 iunie 1998.

Banca Centrală Europeană reprezintă cea mai înaltă autoritate monetară din zona euro. BCE ca şi Rezerva Federală în Statele Unite ale Americii, Banca Japoniei sau Bundesbank în Germania Europeană este caracterizată ca emitentul, paznicul constituţional al euro. De asemenea are un rol definitoriu şi detereminat în stabilitatea şi succesul final al euro având statutul de înfăptuitor al politicii monetare în zona euro.

BCE este cunoscută în diferite colţuri ale lumii cu iniţiale diferite în mai multe limbi, însă în ceea ce priveşte varianta în limba română nu este oficială, deoarece România nu este parte a zonei euro, astfel:

- EZB: Europäische Zentralbank

- BCE: Banque Centrale Européenne, Banco Central Europeo, Banca Centrale Europea,

- Banco Central Europeu, Banca Centrală Europeană

- ECB: European Central Bank, Europæiske Centralbank, Europese Centrale Bank, Europeiska Centralbanken

- ΕΚΤ: Ευρωπαικη Κεντρικη Τραπεζα

- EKP: Euroopan Keskuspankki

După două războaie mondiale în mai puţin de un secol mai mulţi oameni de stat au cautat modalităţi de prevenire a unora asemenea dezastre. Aşadar, una dintre idei a fost a unui mare funcţionar Jean Monnet şi preluată de către Robert Shuman şi anume unirea industruiilor considerate motoare ale războiului cărbunelui şi oţelului. În 1951, şase state, Franţa, Germania, Belgia, Italia Luxemburg şi Ţările de Jos au semnat tratatul de la Paris privind istituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi a Oţelului.

Continuitorul instituţional al Institutului Monetar European este Banca Centrală Europeană, atunci când Comisia Europeană a creat uniunea europeană, ea a ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi să creeze o Bancă centrală Europeană

În formarea acesteia a fost nevoie de parcurgerea a mai multor etape şi anume: Prima fază a UEM, a doua fază a UEM şi a treia fază UEM.

Prima fază a Uniunii Economice şi Monetare şi-a început activitatea la 1 iulie 1990, prin decizia Consiliului European, atunci când au fost anulate toate restricţiile la mişcările de capital statele membre. Aceasta a condus la noi responsabilităţi, care i se atribuiau Comitetului Guvernatorilor băcilor centrale ale statelor membre ale Comunităţii Economice Europene.

Sarcinile care trebuiau îndeplinite constau în procedare la consultaţii asupra politicilor monetare ale statelor membre cât şi promovarea coordonării, tocmai pentru a conduce la o stabilitatea a preţurilor. Datorită faptului că sarcinile erau deosebit de complexe, iar timpul în îndeplinirea acestora era destul de restrâns, Consiliul Guvernatorilor a iniţiat lucrări care să pună în aplicare fazele următoare. Astfel că în această etapă se desfăşurau diferite operaţiuni, care presupuneau în deosebi inventarierea dosarelor care necesitau o atenţie deosebită, tocmai pentru a pune în funcţiune a unui program de lucru înainte de sfârşitul anului 1993. Tot sub acelaşi aspect în această perioadă se definesc mandatele subcomitetelor şi a grupului de lucru create.

În realizarea celorlalate faze a fost nevoie ca tratatul de la Roma să fie modificat, pentru a forma structura instituţională cerută. În urma negocierilor s-a aprobat Tratatul privind Uniunea Europeană în anul 1991, cunoscut ca Tratatul de la Maastricht semnat la 7 februarie 1992.

A doua fază UEM s-a caracterizat prin crearea Institutului Monetar European cât şi prin înfiinţarea Băncii Centrale Europene. Odată cu înfiinţarea Institutului Monetar sa demarat şi începutul celei de-a doua faze, fiind reprezentativ acestei faze dizolvarea Comitetului Guvernatorilor. Institutul Monetar European presupune mai multe misiuni, dintre care se pot număra:

- Amplificarea colaborărilor între băncile centrale europene şi coordonarea politicilor monetare;

- În formarea celei de-a treia fază: asigurarea pregătirii necesare instaurării SBCE, conducerea politicii monetare unice şi crearea unei monede unice;

Institutul Monetar European a reprezentat istanţa în intermediul căreia a avut loc consultaţiile şi schimburile de informaţii în legătură cu politicile de urmat. De asemenea IME a precizat cadrul reglementar, organizaţional, logistic benefic în îndeplinirea misiuni din faza a treia de care SBCE avea nevoie.