Organizarea și funcționarea pieței financiare din Frankfurt

Introducere

Rolul piețelor financiare internaționale este de a redistribui și organiza, la nivel mondial, capitalurile disponibile, de a diversifica structura investițiilor cât și a managementului financiar al riscului. Această piață se diferențiază de celelalte piețe prin : deținerea de structuri pentru toate tipurile de titluri; cei care asigură buna desfășurare a activității din cadrul acestei piețe sunt operatorii iar transparența și lichiditatea este asigurată de către autorități.

Bursele de valori și piețele din afara bursei alcătuiesc împreună structura piețelor financiare internaționale prescurtată OTC. Bursele de valori sunt prezente în toate țările dezvoltate cât și în cele în curs de dezvoltare. Se detașează, în schimb, trei burse din centrele financiare semnificative, unde se realizează cele mai mule tranzacții financiare și anume în proporție de 60 % din totalul tranzacțiilor financiare : TSE - Bursa de valori din Tokyo, NYSE - Euronext și LSE - Bursa de valori din Londra. Când vorbim despre tranzacționarea instrumentelor financiare derivate se disting trei burse : NYSE Euronext, Chicago Mercantile Exchange group și Liffe Eurex - Frankfurt.

Activitatea economiei Germaniei este conturată de către întreprinderile mici și mijlocii, fiincă sunt considerate mult mai flexibile și mai rentabile decât întreprinderile situate pe locurile fruntașe. Acestea au acționat în scopul obținerii capitalului prin emisiunea publică. Chiar din anul 1995, bursele din Germania s-au aliat, în ciuda celor șapte burse regionale, funcționând ca și o linie politică, deținând în prezent monopol.

Bursa de valori din Frankfurt efectuiază în proporție de 97 % din totalul tranzacțiilor cu titluri financiare. Pe lânga aceasta mai există bursă de valori pe : Main, Berlin, Düsseldorf, Hamburg, München, Hanovra și Stuttgart. Toate acestea se clasează pe locul doi în Europa.

Întâia bursă de mărfuri s-a deschis pe Frankfurt în anul 1402, obligațiunile fiind principalul obiect al comerțului de bursă di următorul secol. Printre primele acțiuni care s-au negociat la Frankfurt au fost cele ale băncii Naționale ale Austriei, în anul 1820. În secolul al 18-lea, Frankfurt deținea un loc destul de important în ceea ce privește arbitrajul internațional și plasamentul de emisiuni străine. La începutul secolului al XX-lea tranzacțiile au fost concentrate la Bursa din Berlin, apoi, după cel de-al doilea război mondial, prima bursă care începe să funcționeze din nou, în septembrie 1945, este Bursa din Frankfurt .

În Germania, tranzacțiile nu se limitează doar la burse. Instituțiile bancare pot și ele să efectueze tranzacții cu titluri, pe baza ordinelor clienților săi. Chiar dacă tranzacțiile se efectuează telefonic prin intermediul unei piețe nereglementate, aceste se apropie de volumul piețelor reglementate.

Instituțiile bancare germane își îndreaptă atenția către industrie. Acestea sunt parteneri uzuali ai întreprinderii, neezitând să intervină în gestiunea și contabilitatea acestora. Astfel aduc o contribuție importantă în toate domeniile industriale (și nu în serviciul comerțului, ca în Marea Britanie), fiind considerate adesea ca unul dintre factorii de reușită din industria germană (credite ușor de obținut, emisiuni de titluri). Cele trei bănci germane care domină sunt: Deutsche Bank, Commerzbank, Dresdner Bank .

Pentru ca o piață financiară europeană să se dezvolte este necesară cunoașterea diverselor burse aflate în țări comunitare, fiecare având, diferit, o importanță în piețele financiare internaționale. Capitalizarea bursieră a țărilor din Europa se clasează pe locul trei, în urma celei americane și japoneze. Reglementarea și modernizarea structurii piețelor a fost ca urmare a internaționalizării piețelor, creșterea capacității capitalului transnațional și dezvoltarea telecomunicațiilor. Alte metode au modificat direct structura piețelor financiare, cum ar fii: accesul operatorilor străini în cadrul piețelor naționale, fabricarea noilor produse ( contracte pe opțiuni și futures ) permițând operatorilor să se protejeze de riscul cursului de schimb.