Orientări Moderne și Tendințe în Finanțarea Educației

1.Sisteme de finanţare a educaţiei

1.1. Bugetul de stat

Una dintre cele mai importante dificultăţi cu care se confruntă sistemul educaţional din România este cea a finanţării,problemă ce cauzează o organizare precară şi imperfecţiuni în cadrul funcţionării acestui sistem.

Finanţarea învaţămantului se efectuează în concordanţă cu structura sistemului naţional de învăţământ care este alcătuit din: învătământul preşcolar,învătământul primar, învătământul secundar, învătământul postliceal, învătământul superior, educaţia permanentă şi alte acţiuni de învătământ.

Astfel pentru aceste grade de învătământ există două mari categorii de finanţare:surse publice si surse private.Autorităţile centrale împreună cu cele regionale şi locale reprezintă sursele publice,iar cele private provin de la organisme neguvernamentale, menaje şi studenţi.Conform legii învătământului nr.84/1995 cu modificările şi completările ulterioare,învătământul de stat este gratuit,finanţarea fiind asiguratp în principal de la bugetul de stat,bugetele regionale şi locale, dar şi din fonduri ale agenţilor economici şi a persoanelor fizice.

Principala sursă de finanţare a învătământului o repezintă bugetul statului care asigură 75% din cheltuielile totale, ce sunt orientate în principal către învătământul primar şi secundar datorită numarului de elevi din aceste grade de învătământ.

Conform Legii Învătământului nr.84/1995 republicată în Monitorul Oficial 606 din 10.12.1999 putem menţiona următoarele lucruri în legătură cu finanţarea educaţiei:

1.Finanţarea învătământului de stat se face de la bugetul de stat, în limitele a cel putin 4% din produsul intern brut,în concordanţă cu următoarele cerinţe:

a)considerarea dezvoltării învătământului ca o prioritate naţională,pentru pregătirea resurselor umane la nivelul standardelor internaţionale;

b)profesionalizarea resurselor umane în concordanţă cu diversificarea pieţei muncii;

c)dezvoltarea învătământului superior şi a cercetării stiinţifice universitare pentru integrarea la vârf în viaţa stiinţifică mondială.

2.Sistemul de finanţarea a învătământului preuniversitar de stat asigură descentrealizarea fondurilor la nivelul unităţilor de învătământ.Modalităţile concrete de proiectare,repartizare şi execuţie bugetară se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului,elaborate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

3. Instituţiile şi unităţile de învăţământ pot beneficia şi de alte surse de venituri dobândite în condiţiile legii: venituri proprii, subvenţii, donaţii, sponsorizări şi taxe de la persoane juridice şi fizice. Veniturile oţinute din sursele menţionate se gestionează şi se utilizează integral la nivelul instituţiilor şi unităţilor respective, inclusiv pentru majorarea fondului de salarii, fără vărsăminte la bugetul de stat, la bugetele locale şi fără a afecta alocaţiile bugetare.

4.Fondurile de investiţii pentru obiective noi si dotări cu echipamente se alocă separat în funcţie de priorităţile strategice ale învătământului.Pot beneficia de aceste fonduri toate instituţiile şi unităţile de învătământ acreditate conform legii.

5.Execuţia bugetară anuală a unităţilor şi instituţiilor de învătământ este publică.

Această lege prevede şi faptul că unităţile şi instituţiile de învătământ superior sunt finanţate de la bugetul de stat şi alte surse după cum se poate deduce din precizările urmatoare ale legii:

1.Instituţiile de învăţământ superior de stat functionează ca instituţii finanţate din fondurile alocate de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii.

2.Veniturile acestor instituţii se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului Educatiei Nationale, pe bază de contract, pentru finantarea de bază şi finanţarea complementară, realizarea de obiective de investitii, fonduri pentru burse si protecţia socială a studenţilor, precum şi din venituri proprii, dobânzi, donaţii, sponsorizări şi taxe percepute în condiţiile legii de la persoane fizice şi juridice, române sau străine, şi din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de instituţiile de învătământ superior, în condiţiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învătământului şi cercetării ştiinţifice universitare.

3.Finanţarea de bază se asigură din bugetul de stat, în funcţie de numărul de studenţi şi doctoranzi admişi la studii fără taxă, de numărul de cursanţi, de nivelul şi specificul instruirii teoretice şi practice şi de ceilalţi indicatori specifici activităţii de învătământ, în special de cei referitori la calitatea prestaţiei în învătământ.

4.Finantarea de bază se realizează de Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru a se asigura desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învătământ, la nivel universitar şi postuniversitar, conform standardelor naţionale.

5.Finanţarea instituţiilor de învătământ superior de stat se face pe bază de contract incheiat între Ministerul Educaţiei Naţionale şi instituţia de învătământ superior respectivă, după cum urmează:

a) contract instituţional pentru finanţarea de bază, pentru fondul de burse şi protecţie socială a studenţilor, precum şi pentru finanţarea de obiective de investiţii;

b) contract complementar pentru finanţarea cercetării stiinţifice universitare, a reparatiilor capitale, a dotarilor şi a altor cheltuieli de investiţii, precum şi subvenţii pentru cazare şi masă. Sumele aferente cercetării stiinţifice universitare, cuprinse în contractul complementar, se eşalonează, prin excepţie de la alte reglementări, în rate stabilite prin grafice, anexe la contractele de cercetare respective.