Paradisurile Fiscale și Evaziunea Fiscală Legală la Nivel Internațional

INTRODUCERE

În această lucrare sunt prezentate principalele aspecte teoretice şi practice cu privire la paradisurile fiscale, apariţia şi dezvoltarea acestora de-a lungul timpului precum şi asimilarea acestora cu evaziunea fiscală.Lucrarea abordează problematica paradisurilor fiscale în contextul globalizării, şi evidenţiază impactul acestora asupra economiei mondiale.

Denumirea de paradis fiscal tinde să fie înlocuită prin aceea de paradis financiar sau centru financiar internaţional din cauza lărgirii beneficiilor acordate investitorilor străini pe mai multe domenii, nu doar cel fiscal.

Scopul paradisurilor fiscale îl constituie atragerea de investitori străini care beneficiind de facilităţile acordate de aceste state vor investi resurse financiare imense în anumite afaceri care vor aduce beneficii substanţiale la nivelul ţării asigurâdu-le astfel dezvoltarea.

Motivul pentru care au apărut şi s-au dezvoltat paradisurile fiscale este cel al necesităţii siguranţei banilor dobândiţi şi în principal evitarea taxării excesive a profitului.Aceşti factori au dus la apariţia jurisdicţiilor offshore, a căror legislaţie şi organizare oferă reale avantaje pentru investitori.

Companiile offshore sunt companii înregistrate în paradisuri fiscale dar care îşi desfăşoară activitatea şi obţin venituri din străinătate.

Scopul constituirii unei companii offshore este lesne de înţeles întrucât, în contextul mondializării schimburilor se consideră că o companie care respinge paradisurile fiscale se condamnă la non-competivitate.

Planificarea fiscală prin intermediul companiilor offshore presupune alegerea acelui tip de societate, specifică activităţii companiei care să satisfacă interesele afacerii.Astfel se pune problema alegerii celei mai potrivite jurisdicţii în concordanţă cu scopul urmărit.Lucrarea prezintă cei mai importanţi factori ce trebuie luaţi în considerare.

Evaziunea fiscală legală este acea metodă prin care se evită plata impozitelor şi a taxelor care ar trebui să revină statului dar care se realizează cu acordul autorităţilor.

În decursul evoluţiei paradisurilor fiscale au apărut diverse organisme care au încercat să stopeze acest fenomen în plină expasiune.Organizaţia cu autoritate în acest sens este OCDE, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.Aceasta a dus o luptă îndelungată împotriva regimului fiscal practicat de jurisdicţiile offshore, luptă menţinută până în prezent.Aceasta a acuzat paradisurile fiscale de lipsă de transparenţă şi de lipsa informaţiilor privind practicile fiscale şi a acuzat legislaţia care favorizează concurenţa fiscală neloială.

OCDE a stabilit o ”listă neagră” privind paradisurile fiscale, drept consecinţă anumite state incluse în această listă şi-au adaptat legislaţia în materie, în special în privinţa transparenţei , prin realizarea anumitor acorduri cu privire la schimbul de informaţii pentru a fi eliminate de pe listă şi implicit pentru o percepţie internaţională favorabilă. În schimb, statele care practică secretul bancar, cum sunt: Austria, Luxemburg, Belgia sau cele din afara Uniunii Europene au obţinut dreptul de a nu fi supuse directivelor europene.De altfel, directiva europeană pentru paradisuri fiscale ,adoptată în 2005, se dovedeşte a fi mult prea limitată.

PARADISURILE FISCALE

1.Scurt istoric

Paradisurile fiscale au apărut ca o consecinţă a sistemului fiscal, reprezentat de o impunere fiscală excesivă.Totuşi, paradisurile sau oazele fiscale nu sunt fenomene caracteristice lumii contemporane.Existenţa lor datează încă din vechime.Paradisurile fiscale, ca şi spălarea banilor, au o istorie îndelungată. Istoricii amintesc de înţeleptul Platon, care folosea o companie non-profit pentru a-şi finanţa celebra lui Universitate din Grecia antică.

Tot în Grecia antică pentru a se evita un impozit de 2% perceput de cetate asupra importurilor şi exporturilor, insulele din vecinătatea Atenei erau utilizate de comercianţi pentru stocarea mărfurilor, care erau apoi introduse în contrabandă în cetate.

O parte din insulele din largul coastelor europene sau nord-americane au devenit clasicele centre financiare offshore (OFC) Ele erau caracterizate prin taxe foarte mici sau chiar inexistente, prosperând pe baza afacerilor din zonele învecinate cu taxare ridicată.

Specialiştii americani în societăţi multinaţionale D.K. Eiteman şi A.L. Stonehill consideră că, creşterea importanţei paradisurilor fiscale se datorează creşterii numărului filialelor unei societăţi-mamă. Filialele au servit extinderii societăţilor-mamă în străinătate, fiind astfel pe picior de egalitate cu alte societăţi din ţările care permiteau anumite facilităţi fiscale.