Particularitățile răspunderii patrimoniale în cadrul unității militare

CAPITOLUL I. PATRIMONIUL. RĂSPUNDEREA PENTRU GOSPODĂRIREA ŞI INTEGRITATEA ACESTUIA

1.1. Patrimoniul

Prin patrimoniu se înţelege totalitatea bunurilor aparţinând unei persoane fizice sau juridice, dobândite în cadrul relaţiilor de drepturi şi obligaţii.

Din această definiţie a patrimoniului rezultă că acesta este format din două elemente interdependente: persoana fizică sau juridică care poartă denumirea de subiect, titular de patrimoniu sau proprietar, şi relaţiile de drepturi şi obligaţii în cadrul cărora au fost au fost procurate aceste bunuri.

În ceea ce priveşte bunurile economice ca obiecte de drepturi şi obligaţii, acestea formează averea adică acea parte a patrimoniului cu conţinut concret, material, determinate fizic şi economic. Fizic, în structura bunurilor economice se cuprind, în mare, următoarele:

a) bunurile materiale sub forma maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, clădirilor, construcţiilor, mijloacelor de transport etc.;

b) serviciile de diverse categorii;

c) avuţia spirituală disponibilă şi refolosibilă cum este: stocul de ştiinţă şi tehnologie, cultură şi civilizaţie, stocul de informaţii;

d) alte bunuri atrase în circuitul economic, cum sunt: solul, zăcămintele, bogăţiile naturale, etc.

În ceea ce priveşte cel de al doilea aspect sub care se reflectă patrimoniul-relaţie de drepturi şi obligaţii acesta are următoarele semnificaţii:

Relaţiile de drepturi au în vedere situaţia în care titularul de patrimoniu – proprietarul îşi procură o parte din avere din resurse proprii, bunurile respective îi aparţin de drept, iar partea respectivă din patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu propriu.

Relaţiile de obligaţii au în vedere situaţia în care titularul de patrimoniu – proprietarul îşi procură o parte din avere din resurse aparţinând altor persoane fizice sau juridice, bunurile respective nu îi aparţin de drept, echivalentul valoric al acestora trebuie restituit proprietarilor fapt pentru care partea corespunzătoare din patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu străin.

PATRIMONIUL

AVEREA

(bunuri materiale) PATRIMONIUL PROPRIU (drepturi)

PATRIMONIUL STRĂIN (obligaţii)

Patrimoniul persoanei fizice este format din bunurile dobândite în proprietate personală din veniturile obţinute din muncă remunerată şi drepturile de creanţă.

Persoana juridică, numită şi persona morală, poate fi o organizaţie economică: întreprindere sau instituţie publică, de stat, sau o întreprindere de tip asociativ: societăţi comerciale, asociaţii etc..

Patrimoniul unei persoane publice cuprinde bunurile repartizate din fondul unic de stat, atribuite acestea în administrare directă, iar patrimoniul unei persoane asociate, cuprinde bunuri care aparţin membrilor asociaţi folosite în comun in scopul desfăşurării unei activităţi şi obţinerii unui profit.

Întreg patrimoniul ţării se află în posesia diverselor persoane fizice sau juridice, atras asupra lor în cadrul relaţiilor de drepturi şi obligaţii, pe care aducându-şi contribuţia la utilizarea în bune condiţii, asigurând reproducţia acestuia, şi totodată integritatea lui.