Perspectivele pieței cardurilor în România

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze aspectele relevante ale cardurilor bancare, instrumente de plată care sunt asimilate tot mai mult în existenţa cotidiană şi care tind să înlocuiască, într-o proporţie covârşitoare, moneda efectivă si de asemenea care sunt perspectivele pietei cardurilor in Romania.

Instrumentul de plată denumit „carte de plată” sau „card” a fost reglementat, pe teritoriul românesc, începând cu anul 1995, odată cu adoptarea tehnicilor monetice moderne şi emiterea primelor carduri bancare în România, iar, în prezent, reglementarea în materie a fost revizuită şi adaptată cerinţelor de armonizare cu legislaţia Uniunii Europene.

Adoptarea şi introducerea cărţilor de plată prezintă o serie de avantaje printre care pot fi amintite: eliminarea titlurilor de plată clasice; reducerea substanţială a timpului şi a cheltuielilor legate de efectuarea plăţilor; eliminarea procesului îndelungat de autorizare a plăţilor şi de tipărire a unor liste cu identificarea persoanelor ce utilizează cecuri false fără acoperire într-un cont bancar; verificarea rapidă a cărţii de plată şi a titularului acesteia prin intermediul calculatorului.

I. APARITIA CARDURILOR

Cardul este o inovatie revolutionara care a putut fi aplicata datorita progreselor deosebite in domeniile informatic si electronic in masura sa faciliteze schimbul de fonduri prin tehnici electronice intre partenerii de tranzactii prin intermediul bancilor. Cardul a intrat definitiv in familia instrumentelor de plata atunci cand aplicarea tuturor inovatiilor componente s-a dovedit eficienta, adica preturile echipamentelor si retelei au devenit accesibile, atat bancilor cat mai ales populatiei, principalul beneficiar, care putea efectua plati fara a mai folosi numerarul.

Din punct de vedere istoric, aparitia cardului are loc in anul 1946, la New York, cand o banca specializata in creditul de consum lanseaza pe piata un nou produs “Charge It”, care consta in emiterea unui bon valoric numit “scrip”, pe baza caruia clientii puteau efectua cumparaturi de la comerciantii care au acceptat acest nou sistem de decontare. Comerciantii depuneau bonurile la banca emitenta si incasau contravaloarea bunurilor vandute, banca facand transferul banilor din conturile clientilor in conturile comerciantilor. In 1950 apare, tot in America, cardul de plastic pentru consum si calatorii emis de o firma Diners Club si preluat apoi de banci pentru creditul de consum. Extinderea cardului de plastic are loc in 1960 prin Bank of America care lanseaza produsul BANK AMERICARD (ulterior VISA International), care in 10 ani ajunge la peste 20 milioane de utilizatori. In Europa, prima lansare a unui card european are loc dupa 1967, in Franta, prin “Carte Bleu”, un card care necesita semnatura clientului pe factura, dupa care facturile se remiteau la banca pentru incasare. Cardurile s-au raspandit foarte repede, cele mai solicitate pe plan mondial fiind VISA, MASTERCARD si EUROPAY. In Romania, primele carduri (VISA) au fost lansate in 1995 prin sistemul bancar, dar principiile privind emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica pe teritoriul tarii noastre au fost stabilite de Banca Nationala a Romaniei, mai tarziu, prin Regulamentul nr. 4/2002.

1.2. CE ESTE UN CARD?

Cardul este definit ca un instrument de plata elecronic, respectiv un suport de informatie standardizat, securizat si individualizat, care permite detinatorului sau sa utilizeze disponibilitatile banesti proprii dintr-un cont deschis pe numele sau la emitentul cardului ori sa utilizeze o linie de credit, in limita unui plafon stabilit in prealabil, deschisa de emitent in favoarea detinatorului cardului, in vederea efectuarii, cumulativ sau nu,a urmatoarelor operatiuni:

(a) retragerea de numerar, respectiv incarcarea si descarcarea unitatilor valorice in cazul unui instrument de plata de tip moneda electronica, de la terminale precum distribuitoarele de numerar si ATM, de la ghiseele emitentului/bancii acceptante sau de la sediul unei institutii obligata prin contract sa accepte instrumentul de plata electronica;