Piața asigurărilor în Uniunea Europeană

Capitolul 1.Concepte generale

1.1. Prezentare generală

Piaţa reprezintă un ansamblu coerent, un sistem sau o reţea de relaţii de vânzare-cumpărare între diferiţi agenţi economici care sunt, pe de o parte, uniţi prin legături de interdependenţă şi, pe de altă parte, se află în raporturi de opoziţie, fiecare urmărindu-şi propriul interes. Piaţa semnifică existenţa unor confruntări între purtătorii cererii şi ofertei prin intermediul cărora se determină preţul bunurilor economice ce fac obiectul schimbului.

Întrucât prin intermediul asigurărilor o societate comercială specializată(asigurător) îşi

asumă obligaţia de a prelua asupra sa, în schimbul primelor încasate de la persoanele fizice şi

juridice(în calitate de asiguraţi), efectele negative ale producerii unui anumit eveniment sau

complex de evenimente, asigurarea apare ca un mijloc prin intermediul căruia persoanele asigurate se pot pune la adăpost de pericolele care îi ameninţă. Operaţiile de asigurare se realizează într-un cadru denumit piaţa asigurărilor.

Piaţa asigurărilor presupune întâlnirea cererii de asigurare, ai cărei purtători sunt persoanele fizice şi juridice care doresc să încheie diverse tipuri de asigurări, cu oferta de asigurare, ai cărei reprezentanţi sunt organizaţiile specializate autorizate să funcţioneze în acest domeniu şi capabile să desfăşoare, sub aspect financiar, o astfel de activitate.

Tendința generală de creștere înregistrată la nivel mondial începând cu 1994, datorată avântului economic al țărilor industrializate, s-a manifestat din plin și în economia europeană. Această zonă este caracterizată în prezent de o scădere a inflației pentru țările membre ale Uniunii Europene. În ultimele decenii nivelul șomajului a crescut constant în aceste țări, dar acum este posobil să se manifeste o corelație între creșterea PIB și a rata de angajări.

Toate aceste elemente influențează direct dezvoltarea serviciilor de asigurare, deoarece creșterea veniturilor populației și ale agenților economici determină creșterea consumului. Aceste servicii sunt în prezent considerate ca indinspensabile, datorită garanțiilor pe care le oferă pentru acoperirea eventualelor pagube si fructificarea unor economii.

Această legătură între dezvoltarea economică a societății și consumul de asigurare se manifestă și în sens invers, investițiile în companiile de asigurări reprezentând sume importante, care sunt injectate anual în economiile naționale și care contribuie astfel la dezvoltarea economică și socială a țărilor.

La nivel european se poate preciza că lumea asigurărilor a cunoscut o evoluție de ansamblu, cu anumite caracteristici comune, dar și cu apreciabile diferențieri de la o țară la alta.

Europa este locul de apariție a asigurărilor moderne și rămâne o piața esențială la nivel mondial, cu o creștere rapidă mai ales în ramurile asigurărilor de viața și de economisire, dar ocupând locul doi dupa Statele Unite.

Dezvoltarea unei piețe europene unice a asigurărilor a fost un proces gradual ce a durat mai mulți ani. Directivele Uniunii Europene referitoare la asigurări reprezintă principiile general acceptate la nivelul Comunității Europene cu scopul de a uniformiza normele de asigurări și de a facilita comerțul internațional, referindu-se în primul rând la activitatea de asigurare , dar și la cea de reasiguare.

O trăsătură remarcabilă în contextul general al ușoarei creșteri este ceea că industria de asigurări a continuat să se dezvolte în 1996 într-un ritm mai puțin susținut pentru sectorul asigurărilor non-viață și mai dinamic pentru sectorul asigurărilor de viață.

Constructia pieței unice a asigurărilor s-a realizat în trei etape, de la începutul anilor 1970. Primul set de directive avea în vedere dreptul de stabilire în asigurările non-viață (1973) si de viață (1979). Cea de-a doua generație de directive a avut în vedere relizarea condițiilor pentru libertatea prestărilor de servicii în asigurările non-viață (1988) și în cele de viață (1990). Ultimul set de directive s-a referit, în esență, la instituirea unui sistem de licență unică, pin care societățile de asigurare admise de un stat membru, sunt autorizate să opereze atât prin stabilire (agenții și sucursale) cât și prin libera prestare de servicii (activități ocazionale sau temporare) în întregul spațiu comunitar. Ele au fost apobate în 1992 pentru ambele categorii de asigurări și au intrat în vigoare în 1994. Prin aceasta s-a creat asigurărilor un cadru de acțiune european, directivele privitoare la asigurări constituind un exemplu de integrare unic. Nicăieri în lume, nici chiar într-un stat federal, ca Statele Unite, nu exista libertatea formulată de stabilire și de prestări de servicii ori un sistem de licență unic, comparabile cu cele realizate la scara europeană.

La începutul anului 1997, cele mai mari trei piețe din zonă – Marea Britanie, Franța și Germania – reprezentau 71,5 % din totalul asigurărilor de viață și 66 % din asigurările non-viață, ceea ce conduce la imaginea unei piețe a asigurărilor în zona europeană, mai puțin concentrate.

De asemenea, pe primele 6 piețe din zona europeană (Marea Britanie, Germania, Franța, Suedia, Spania) au fost înregistrate atât la asigurările non-viață cât și la cele de viață aproape 86 % din total.

CEA (Comitetul European de Asigurari) este una dintre prestigioasele instituții cu preocupări în domeniul asigurărilor. A fost înființat în 1953 și are in prezent 29 de membri, cu sediul la Paris. Scopul înființării acestei instituții este de a reprezenta asigurătorii Europei, și de a promova interesele acestora, prin oferirea unor opinii calificate organizațiilor europene sau internaționale, publice sau private în domeniul asigurărilor sau reasigurărilor, de a facilita schimbul de informații și experiența între piețe, prin elaborarea de studii în interesul societăților de asigurări europene sau pentru a răspunde nevoilor lor. CEA publică periodic diverse studii și statistici ce au ca scop informarea în acest domeniu în contextul pieții unice europene, în paralel cu fenomenul de globalizare tot mai puternic și mai vizibil în ultimii ani.