Piața de capital și dobânda

Nevoile de capitaluri, mai ales pe termen lung şi, implicit, existenţa unor disponibilităţi băneşti, la nivelul altor agenţi economici, au determinat apariţia şi dezvoltarea pieţei financiare.

Piaţa financiara sau piaţa capitalului cuprinde ansamblul tranzacţiilor care au drept obiectiv mobilizarea şi plasarea fondurilor financiare disponibile şi necesare, precum şi reglementările şi instituţiile legate de derularea acestora.

Piaţa financiară mijloceşte plasamentele economiilor agenţilor economici în hârtii de valoare emise de societăţile comerciale pe acţiuni şi de administraţiile publice, ca instrumente de finanţare externă. Acest proces este realizat prin intermediul instituţiilor financiar-bancare care îşi desfăşoară activitatea pe baze comerciale.

Pe această piaţă circulă activele financiare. In noţiunea de active, în terminologia economică, sunt cuprinse bunurile care au capacitatea să genereze venituri în viitor. Ele pot îmbrăca forma fizica respectiv bunurile de capital fix (clădiri, echipamente, utilaje etc.), suprafeţe de terenuri, stocurile şi rezervele materiale, bunurile de consum de folosinţă îndelungată etc. Veniturile generate de acestea diferă de la o categorie de active la alta: capitalul fix - profitul; terenurile şi locuintele - rente, chirii; bunurile de folosinţă îndelungată - serviciile de consum. In forma financiara activele constau din depozitele monetare şi semimonetare şi hârtiile de valoare pe termen scurt şi lung.

Prin piaţa capitalului se asigură finanţarea suplimentară a activităţii economice, motiv pentru care aceasta este denumită şi piaţa financiară. Sursele de finanţare a unei activităţi economice pot fi proprii sau atrase.; Cele proprii provin din activitatile anterioare (in principal,partea din profit care se reinvesteste,amortizarea capitalului fix,economiile personale,mostenire).Sursele atrase sunt acelea care provin de la terti si pot fi directe si indirecte.Cele directe au drept sursa emiterea si vanzarea de hartii de valoare (in special actiuni si obligatiuni),iar cele indirecte se realizeaza prin intermediul creditelor mijlocite de institutiile financiare specializate si prin valorificarea activelor financiare constituite sub forma depozitelor monetare.Daca la inceput procesul mobilizarii capitalului si al plasarii lor avea loc sub forma operatiunilor obisnuite de depozit (depuneri in banci si acordarea de credite),treptat,ca rezultat,pe de o parte,al nevoilor de capitaluri tot mai mari si pe perioade de timp tot mai lungi,iar pe de alta parte,al limitelor financiare ale unei singure banci,mobilizarea lor a inceput sa se faca prin emisiunea de titluri de valoare,care va deveni preponderenta.

Dupa orizontul de timp al valabilitatii lor,hartiile de valoare se clasifica in:

-hartii de valoare pe termen scurt – prin care se fac plasamente pe perioade mai mici de un an (efecte de comert,bonuri de tezaur,certificate de depozit);

-hartii de valoare pe termen lung – prin care se asigura plasamente pe perioade de depasesc un an.Dintre ultimele fac parte actiunile si obligatiunile,si ele formeaza obiectul principal al pietei financiare,intrucat in economia de piata sunt titluri de valori foarte raspandite,principalele unitati cu scop lucrativ functionand ca societati pe actiuni.Prin ele se asigura,in principal,suplimentarea resurselor financiare ale acestora.

Actiunea este un titlu de valare care atesta dreptul de proprietate al celui ce o detine asupra unei parti din capitalul firmei emitente.Constituire de societati pe actiuni ca si sporirea capitalului unei firme prin emisiunea de noi actiuni sunt forme predominante de mobilizare de fonduri disponibile pe piata.Valoarea inscrisa pe actiune,deci valoarea nominala,este parte a capitalului social.Pentru acest motiv,conform regulamentului de functionare a pietei financiare,actiunea nu poate fi niciodata rambursata.Daca detinatorul sau vrea sa intre in posesia banilor,el va trebui sa o vanda pe piata titlurilor financiare la cursul pietei.Detinatorul de actiuni – actionarul – se bucura de o serie de drepturi si obligatii care sunt proportionale cu aportul adus la capitalul social al firmei: anual detinatorul de actiuni obtine o parte din profitul societatii pe actiuni numita dividend ce este dependent de rezultatele economico-financiare ale acesteia,motiv pentru care actiunile sunt considerate titluri de valori cu venit variabil;actionarul participa prin vot la alegerea membrilor Consiliului de Administratie si la adoptarea deciziilor de catre Adunarea Generala a Actionarilor;are dreptul de a fi informat asupra gestiunii si situatiei economico-financiare a acelei societati;obtine o parte din capitalul firmei in cazul cand aceasta este lichidata;suporta insa si o parte din pierderi cand se obtin rezultate necorespunzatoare.

Există mai multe tipuri de acţiuni:

a) actiuni nominative - care au înscrise numele deţinătorului şi pot fi transmise numai prin transcrierea tranzacţiei într-un registru la societatea emitentă;

b) actiuni la purtator - care nu au înscris pe ele numele posesorului, dreptul de a uza de avantajele ce le conferă revenind celui ce le deţine, ele reprezentând majoritatea covârşitoare a lor;

c) actiuni ordinare - când dividentul este dependent de dimensiunile profitului societăţii; d) actiuni privilegiate - cărora li se atribuie un divident fix.

După natura acţiunile pot fi:

a) acţiuni în bani(sau în numerar) - care sunt dobândite prin cumpărarea efectivă sau prin compensare, prin creşterea capitalului pe seama profitului sau altor surse, precum şi prin combinarea acestor modalităţi;

b) actiuni de aport - obţinute pe baza unei contribuţii în bunuri (terenuri, clădiri, investiţii etc.) şi se acordă proporţional cu valoarea acestora.

Obligaţiunea este un titlu de valoare ce atestă angajarea unui împrumut pe termen lung, emitentul/debitorul angajându-se să-l ramburseze într-un timp determinat şi să asigure pe toată perioada o dobândă anuală certă - cuponul -indiferent de situaţia sa economico-financiară.