Planificarea financiară pe termen scurt

CAPITOLUL I

Considerații generale privind planificarea financiară

PLANIFICAREA FINANCIARĂ este un proces în cadrul căruia sunt elaborate și implementate strategii cuprinzătoare în scopul realizării obiectivelor și politicilor financiare ale unei administrații publice locale. Aceste strategii sunt elaborate pe baza proiecțiilor privitoare la viitor, realizate pentru diferite orizonturi de timp. Administrația publică locală evaluează probabilitatea de realizare a acestor proiecții și elaborează un răspuns (un plan financiar) pentru a diminua consecințele financiare defavorabile.

În Statele Unite, conceptul de planificare financiară a devenit tot mai popular în cadrul companiilor private și în cadrul administrării finanțelor personale. În același timp, administrația publică locală a împrumutat multe dintre aceste instrumente și tehnici de planificare financiară și le-a aplicat în cadrul finanțelor administrațiilor locale, pentru a-și eficientiza eforturile lor de planificare financiară.

Cele mai cunoscute instrumente de planificare financiară sunt:

Bugetarea (elaborarea și execuția bugetului), care este cel mai cunoscut instrument de planificare financara și constă în alocarea unor resurse minime pentru atingerea rezultatului final dorit. Un buget anual alocat, distribuie venituri pentru realizarea și furnizarea serviciilor publice, precum și pentru menținerea și întreținerea facilităților oferite.

Previzionarea financiară este procesul ce produce proiecții privind veniturile și cheltuielile anilor viitori, bazându-se pe presupuneri politice și economice specifice.

Programarea investițiilor este un proces ce produce un plan multianual de dezvoltare a investițiilor, a capitalului, pentru dezvoltarea fizică a comunității pe termen scurt și lung.

Planificarea datoriilor este procesul prin care se determina tipul și valoarea optimă a datoriilor necesare pentru finanțarea programului de investiții al comunității pe termen scurt și lung. Leagă programul investițional de bugetul anual în care se finanțează serviciul datoriilor.

Monitorizarea trendului (evoluției) utilizează numeroși indicatori financiari și economici pentru a monitoriza condițiile fiscale ale unei comunități și ale administrației publice locale. Administrațiile publice locale monitorizează regulat și calculează indicatori pentru a identifica evoluțiile cheie ce pot să apară. Mulți dintre acești indicatori sunt utilizați de instituțiile financiare, agențiile de rating, etc, că instrumente de analiză a creditului pentru a evalua condițiile administrației publice locale.

Planificarea strategică, este un proces sistematic prin care comunitatea anticipează și planifică viitorul sau. Rezultatul apare sub formă unui document scris, numit plan strategic, ce ghidează comunitatea spre viitorul sau. Pentru realizarea și susținerea acestuia, trebuie dezvoltat cu precădere planul financiar.

Planificarea dezvoltării economice este un proces ce utilizează politică administrației locale și stimulează și încurajează creșterea economică și activitățile economice în comunitate. În acest tip de planificare sunt utilizate instrumente că analiză impactului fiscal și analiză scenariilor, pentru a evalua impactul diferitelor strategii de dezvoltare economică asupra veniturilor și cheltuielilor viitoare.

În general, planificarea constă în analizarea unei situații date, determinarea obiectivelor care trebuie urmărite în viitor și a decide, în avans, acțiunile care trebuie luate pentru realizarea obiectivelor stabilite, ținând cont de circumstanțele previzionate în care urmează să acționeze firma.

Planificarea financiară stabilește liniile directoare care privesc schimbările ce vor avea loc în firma. Ea trebuie să includă:

- analiză critică a mediului intern și extern în care acționează firma;

- identificarea și stabilirea obiectivelor firmei;

- analiză diferenței dintre aceste obiective și situația financiară curentă a firmei;

- elaborarea unor documente în care să se sintetizeze acțiunile necesare a fi întreprinse pentru că firma să atingă obiectivele financiare propuse (finalitatea planificării financiare).

Planificarea financiară formulează căile și metodele prin care obiectivele financiare ale firmei vor fi realizate. Ea se concentrează pe identificarea oportunităților de investiții cu valoare netă pozitivă și pe strategii de finanțare care crează valoare pentru firma.

Planificarea financiară are două dimensiuni:

- schemă temporală, care arată durata procesului de planificare și orizontul de timp pentru care se planifică;

- un nivel de agregare, care implică faptul că unele planuri se bazează pe agregarea altora de la nivele ierarhice inferioare sau de la același nivel ierarhic.

Planificarea financiară, în funcție de orizontul de timp, are două componente:

- planificarea pe termen mediu și lung

- planificarea pe termen scurt.

Planificarea pe termen mediu și lung trebuie să răspundă la întrebări de genul: „Când trebuie făcută o nouă emisiune de acțiuni? Care trebuie să fie politică firmei în privința dividendelor? Care trebuie să fie nivelul de îndatorare al firmei, iar datoriile trebuie să fie pe termen scurt sau lung? Trebuie să se plătească dobânzi fixe sau variabile pentru datoriile contractate?”

Planificarea financiară pe termen scurt are în vedere capitalul de lucru, presupunând luarea în considerare și găsirea răspunsurilor la întrebări de genul: „Ce nivel al numerarului este necesar la diferite momente din cadrul orizontului de planificare? Ce nivel al stocurilor trebuie menținut? Cât de rapid se pot rambursa creditele bancare angajate pentru nevoile trezoreriei? Pe ce perioada trebuie acordat creditul comercial? Trebuie să fie plătiți rapid furnizorii și să se beneficieze de discountul în numerar ce se oferă de aceștia? Ce proporție din activele circulante trebuie finanțată prin fonduri pe termen scurt? Care este capitalul de lucruri ce influențează nivelul acestuia?