Plasamente de capital pe termen mediu și lung - Decizia de investiție a interprinderii

Introducere

Investițiile reprezintă factorul primordial în strategia dezvoltării economiei naționale,a tuturor ramurilor și domeniilor de activitate,a sporirii veniturilor,condiție a creșterii nivelului de trai.

Economistul francez P.Aftalion afirmă că investițiile reprezintă renunțarea la sursele bănești lichide actuale contra speranțelor în obținerea unor resurse viitoare,evident mai mari,care pot fi obținute în timp.

Iar P.Masse consideră că investițiile sunt o cheltuială actuală,certă,realizată pentru obținerea unor efecte viitoare,de cele mai multe ori incerte.

În România noțiunea de investiții are două concepte:

1. În sens larg-sunt definite ca plasarea unor sume de bani în diferite domenii:economic,social,cultural etc.,pentru a construi și achiziționa utilaje,instalații,clădiri,pentru a pregăti personal ,în vederea realizării de noi tehnologii etc.,și pentru hârtii de valoare,angajamente în operațiuni comerciale,bancare sau de bursă,inclusiv speculative.

2. În sens restâns - investițiile,în sens economic,se referă la cheltuieli prin care se creează sau se achiziționează noi capitaluri fixe și circulante,productive și neproductive,pentru înlocuirea,modernizarea sau dezvoltarea unor active fixe existente în economie.

Tipuri de abordare a investițiilor

- Generic-reprezintă cheltuieli care se efectuează pentru obținerea de active imobilizate,adică pentru construirea,lărgirea și modernizarea unor active fizice de natura utilajelor,clădirilor, mașinilor,instalațiilor.

- Contabil-reprezintă alocarea unei sume de bani pentru procurarea unui activ imobilizat care va genera pe viitor venituri si cheltuieli din exploatare.

- Financiar-presupun preschimbarea unei sume de bani prezentă și sigură pentru obținerea în viitor a unor rezultate probabile superioare.

- Din punct de vedere monetar-investițiile sunt considerate toate cheltuielile efectuate în vederea obținerii de venituri de viitor. Așadar,orice plată imediată succeptibilă să antreneze încasări ulterioare e presupusă ca fiind politică de investiții.

- Definirea psihologică - pune accent pe intenția individului sau a firmei care investește și, deci, se insistă asupra faptului că investiția conduce la decalarea consumului în timp. Din această perspectivă, investiția înseamnă renunțarea la bunuri imediate în schimbul bunurilor viitoare, sau, dupa o altă formulare, schimbarea unei satisfacții imediate și certe, la care se renunța, contra unei speranțe pentru o satisfacție mai bună în viitor.

Investițiile sunt privite ca un stimul in orice activitate economică. În cadrul afacerilor economice, investițiile reprezintă impulsul, elementul generator care fac ca acestea să se desfășoare și să se dezvolte. Investițiile ocupă o poziție centrală în sfera producției, precum și în sfera consumului influențând simultan cererea și oferta.

Finanțarea investițiilor

Finanțarea investițiilor și a activelor circulante acoperă, în mare măsură, sfera cerințelor de finanțare la nivelul unei firme și are în vedere atât sursele proprii și pe cele împrumutate, cât și sursele permanente și temporare.

Politica de investiții

Politica de investiții-reprezintă ansamblul deciziilor privind crearea mijloacelor de producție fixe, adică inclusiv a formării și a utilizării resurselor de finanțare,și este una din componentele politicii financiare atât la nivel macroeconomic, cât și la nivel microeconomic.

- La nivel macroeconomic-politica de investiții se regăsește în politica cheltuielilor publice, în politica fiscală, în politica monetară.

1. În cadrul cheltuielilor efectuate de stat prin buget se regăsesc cheltuieli cu caracter economic, unde se regăsesc și cheltuieli pentru investiții. Acestea pot viza infrastructura economiei,obiective economice sau obiective social-culturale. În oricare din aceste forme s-ar efectua investiții de către stat, efectul general este ameliorarea mediului economic, ceea ce stimulează ansamblul activității economice și, implicit, pe întreprinzătorii particulari.

2. Prin politica fiscală investițiile pot fi stimulate prin diminuarea impunerii: neimpunerea profitului reinvestit, cote de impunere mai mici pentru profitul obținut din investiții efectuate în anumite zone sau în anumite ramuri sau pentru anumite tipuri de activități, taxe locale preferențiale, scutirea temporară de anumite impozite etc..

3. Prin politica monetară investițiile pot fi stimulate, în principal, prin diminuarea dobânzii la creditele pentru investiții și prin alte măsuri favorizante cum este, de exemplu, garantarea împrumutului de către stat.

- La nivel microeconomic-politica de investiții se regăsește în politica de distribuire a profitului și în cea privind structura financiară. La acest nivel pot fi identificate câteva tipuri majore de decizii care definesc politica de investiții.Decizia de dirstribuire a profitului,finanțare și de alegere a unei variante din cele posibile.

Politica de investiții trebuie să se sprijine pe criterii și metode complexe de evaluare a proiectelor.Printre aceste criterii și metode,cele aduse de analiza financiară aduc indicații precise ,clare ,dar parțiale.Cocluziile evaluării financiare nu decid singure cu privire la investițiile interprinderii în viitor,dar furnizează indicații de referință care vor putea fi confruntate cu alte indicații cantitative sau calitative,emise de alți specialiști din interprindere.