Politica europeană de securitate și apărare (PESA)

Introducere

Lucrarea de faţă îşi propune să descrie aspecte privind apărarea şi securitatea în cadrul Uniunii Europene cât şi participarea României la acestea.

Am ales această temă „Politica europeană de securitate şi apărare” datorită faptului că este oarecum privită, ca având un impact neglijabil asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor, chiar dacă de la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI Europa traversează o perioada de pace şi stabilitate fără precedent. Aceasta se datorează existenţei Uniunii Europene. Ea este cea care a generat nu doar un nivel ridicat de dezvoltare economică pe continent, ci şi o nouă abordare a securităţii, întemeiată pe soluţionarea paşnică a disputelor şi pe cooperarea internaţională multilaterală prin intermediul unor instituţii comune.

O sumară structură a Uniunii Europene se prezintă astfel:

Primul pilon

(supranaţional - federaţie) Al doilea pilon

(interguvernamental-confederaţie ) Al treilea pilon

(interguvernamental-confederaţie)

Comunităţile Europene (CE) Politica externă şi de securitate comună (PESC) Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală (JAI)

Politica agricolă comună

Uniune vamală şi Piaţa internă

Politică în domeniul concurenţei, Subvenţii de stat

Politica structurală

Politica comercială

Uniunea Economică şi Monetară

Cetăţenia europeană

Educaţie şi Cultură

Cercetare şi Mediul înconjurător

Reţele transeuropene

Sănătate

Protecţia consumatorului

Politica socială

Politica comună de imigraţie

Politica în domeniul azilului

Protecţia frontierelor Politica externă:

Cooperare

Menţinerea păcii

Observatorii electorali şi Trupele comune de intervenţie

Drepturile omului

Democraţie

Asistenţă acordată statelor terţe

Politica de securitate:

Politica europeană de securitate şi apărare

Dezarmarea

Aspecte economice ale dezarmării

Sistemul european de securitate Trafic de droguri şi Trafic de arme

Trafic de carne vie

Terorismul

Infracţiuni împotriva minorilor

Crimă organizată

Corupţie, coruptibilitate şi înşelătorie

Capitolul 1

Scurt istoric al Politicii Europene de Securitate

şi Apărare (PESA)

1.1. Definiţie PESA

Politica Europeană de Securitate şi Apărare (PESA) are scopul de a oferi Europei unite

un nou instrument de afirmare pe scena internaţională, subordonată Politicii Externe şi de

Securitate Comuna (PESC), pilonul doi al Tratatului de la Maastricht.

Politica Europeană de Securitate şi Apărare are drept obiectiv să permită Uniunii

dezvoltarea capacităţilor sale civile şi militare de gestionare a crizelor şi prevenire a conflictelor la nivel internaţional, precum şi ajutorul umanitar oferit ţărilor membre. Astfel, contribuţia sa la menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale, potrivit Cartei ONU, ar spori considerabil, adică pe măsura forţei sale economice şi demografice.

De la început trebuie menţionat că PESA nu implică crearea unei armate europene, ci ea evoluează de o manieră compatibilă şi coordonată cu Organizaţia Atlanticului de Nord.

În esenţă, PESA presupune dezvoltarea unei capacităţi de decizie autonome şi, în cazul în care Alianţa Nord-Atlantică ca întreg nu este angajată, lansarea şi coordonarea unor operaţiuni militare sub autoritatea UE, ca răspuns la situaţii de criză, angajarea resurselor de către statele membre la astfel de operaţiuni bazându-se pe decizii suverane.

Din acest ultim punct de vedere este important de subliniat că PESA este un proces interguvernamental, controlul politic asupra PESA fiind exercitat de şefii de state şi de guverne ale statelor membre, iar cel financiar, de către parlamentele naţionale.

În cele din urmă PESA reprezintă răspunsul dat de Uniunea Europeană la crizele şi provocările la adresa securităţii şi intereselor statelor membre, apărute după încheierea Războiului Rece.

Revenind în zilele noastre, cred că PESA a apărut din necesitate (dublarea acţiunilor diplomatice, economice şi de altă natură a UE), cât şi ca un pas logic, în dezvoltarea Uniunii Europene.

În cazul PESA viitoarele dezvoltări ale relaţiilor între statele membre depind în mare măsură de instituţionalizarea relaţiilor între Uniunea Europeană şi NATO în ceea ce priveşte securitatea şi apărarea europeană.