Politica fiscală și influența ei

1.1. Fundamentarea teoretica a statului modern si aparitia

primelor conceptii economice

Dupa prabusirea Imperiului Roman, timp de o mie de ani, Europa a suferit o

dezmembrare a organizatiilor statale ca urmare a navalirilor barbare. Societatea

feudala, care se instaureaza în forma sa definitiva în secolul al XI-lea, era o

societate farâmitata, în care se întâlneau o biserica autonoma foarte puternica, cu

episcopii si abatii scutite de taxe; nobili locali de toate marimile, fiecare cu

jurisdictia sa proprie si cu propriile reguli de impunere; cetati libere si ghilde de

comert autoguvernate si multe altele, toate acestea luptându-se între ele pentru

autonomie si putere.

Trecerea de la feudalism la capitalism a fost un proces complex în care

formarea burgheziei se îmbina cu afirmarea ideilor nationale si cu constituirea

statelor moderne, cu extinderea schimburilor si dominatia la scara mondiala, cu

dezvoltarea tehnicilor de transport si de productie, cu instituirea unor noi moduri

de productie si aparitia noilor mentalitati.

Prima etapa a acestui lung drum este marcata este marcata de cucerirea si

jefuirea Americii (în secolul al XVIlea), care a produs atât de mult aur si argint,

încât Spania a putut finanta prima armata regulata de la legiunile romane,

Infanteria Spaniola. Echipata în acest mod, Spania a lansat prima campanie de

cucerire a Europei, încercându-se o unificare a Europei sub guvernarea Spaniei.

În acest context, juristul si politicianul francez Jean Bodin prezinta în opera sa

Cele sase carti despre republica (1576) un model al statului natiune care putea

contracara amenintarea Spaniei. Ceea ce prescria Bodin era un aparat birocratic

central, ce urma sa raspunda doar în fata suveranului; un control central al armatei

si o armata regulata condusa de soldati profesionisti, numiti de catre guvernul

central si raspunzatori în fata acestuia; controlul central asupra darilor, impozitelor

si vamilor; un aparat de justitie central si profesionist în locul curtilor conduse de

magnati locali1.

Desi, la sfârsitul secolului al XVIlea modelul statului natiune parea o pura

fantezie, amenintarea spaniola a facut ca recomandarile lui Bodin sa fie acceptate,

iar statul natiune sa fie considerat progresist de la un capat la altul al Europei.

1 Peter F. Drucker  Societatea postcapitalista, Ed. Image, Bucuresti 1999, p. 93-94

5

Un precursor al lui Bodin a fost Niccolo Machiavelli (14691527), care, în

celebra sa opera Principele indica modalitatea de a pune capat fractionarii si

instabilitatii politice prin instaurarea unei monarhii absolutiste. El prezinta în

aceasta lucrare codul de norme necesare suveranului pentru a realiza un stat unitar,

centralizat, dotat cu legi, moravuri si armate bune, capabil sa asigure ordinea si

dezvoltarea economica si social culturala. Pentru atingerea acestui scop nu erau

excluse înselaciunea si violenta.

În opinia lui Machiavelli, singurul lucru care conteaza este interesul statului,

ratiunea de stat, care se confunda cu interesul conducatorului sau. El arata însa,

si faptul ca statul este mai solid si mai stabil când principele, aristocratia si

poporul guverneaza împreuna si în felul acesta putând mai usor sa se supravegheze

unii pe altii2.

Bodin îl combate cu vehementa pe Machiavelli pentru care esentialul artei

politice este cucerirea puterii prin orice mijloace. Pentru Bodin baza politicii este

dreptul, este justitia si morala, este conformitatea guvernarii cu marile legi ale

naturii si ale omului3.

Aceste opere arata eliberarea conceptiilor privind statul de sub tutela gândirii

teologice, supusa ideii de Dumnezeu, proces care va continua si în secolul al

XVII-lea prin aparitia unor teorii ale contractului social.

Filozoful englez Thomas Hobbes (15881679) în lucrarea sa, Leviathan

(1651) pune bazele unei teorii moderne a statului. Potrivit lui Hobbes, datorita

naturii lor, oamenii actioneaza întotdeauna urmarindu-si propriul interes, ceea ce îi

pune într-o permanenta lupta unii împotriva altora. Ca urmare a faptului ca se tem

de moarte violenta si din dorinta de autoconservare, oamenii încheie un contract

social prin care se naste statul, organizare sociala înzestrata cu un instrument de

putere capabil sa pastreze ordinea prin legile sale. Conducerea statului trebuie sa

apartina unui monarh, caruia i se confera o putere absoluta.

Leviathanul este simbolul statului, al puterii suverane, care, dispunând de

autoritatea absoluta trebuie sa asigure pacea tarii. Dificultatea acestei sarcini

impune ca statul sa fie mare, asemenea unui monstru, de unde si termenul de

Leviathan (monstru marin în mitologia babiloniana)4.

Un alt filozof englez, John Locke (16321704) în lucrarea Doua tratate

despre cârmuire (1690) se îndeparteaza de gândirea lui Hobbes considerând ca

cedarea puterii fiecarui individ catre un suveran nu rezolva conflictele sociale, ci,

mai degraba restrânge libertatea si egalitatea oamenilor. Rostul contractului social

nu este ocrotirea indivizilor de catre suveran, ci conventia tuturor asupra legilor

care apara drepturile naturale: libertatea, egalitatea, proprietatea.

Conform lui Locke, limitele legii naturale cer ca nimeni sa nu vatame viata,

sanatatea, libertatea sau bunurile altuia. Unii violeaza însa aceste limite

încalcând drepturile celorlalti si facându-si rau unii altora. Ca urmare exista

inconveniente ale starii naturale pentru care oamenii admit cu usurinta ca

guvernamântul civil este remediul corespunzator5.