Politică monetară

FOLOSIREA INSTRUMENTELOR POLITICII MONETARE IN PERIOADA 1991-1997

FOLOSIREA PRINCIPALELOR INSTRUMENTE DE POLITICA MONETARA IN ANUL 1991:

1.POLITICA VALUTARA

Obiectivul declarat al B.N.R., in domeniul valutar, a fost realizarea convertibilitatii interne, limitate la operatiunile de cont curent, a monedei nationale. Punerea in practica a acestui obiectiv, insa, s-a lovit de restrictii severe : disproportiile dintre preturile interne si cele internationale, rigiditatile structurale ale economiei nationale, deficitul pronuntat al balantelor platilor curente, absenta rezervelor valutare care sa garanteze stabilitatea cursului valutar. Pusa in fata acestor probleme, B.N.R. si-a propus atingerea obiectivului stabilit prin parcurgerea mai multor trepte : schimbarea, incepand cu 1 aprilie 1991 a paritatii oficiale de la 35 lei/dolar la 60 lei/dolar ; deschiderea pietei interbancare, ca instrument al pietei libere in februarie 1991, iar apoi si a caselor de schimb valutar ; unificarea cursului oficial cu cel al pietei interbancare incepand cu 11 noiembrie 1991, intr-un moment de acuta criza valutara, agravata de intarzierea finantarii externe pe termen lung.

Acest regim valutar, desi a fost criticat, a permis continuarea reformei pe baze noi, absolut necesare.

2.POLITICA DOBANZILOR

Dobanda a fost stabilita in mod administrativ si din aceasta cauza nu a jucat un rol efectiv.

Atingerea unor rate real pozitive ale dobanzilor a fost considerata un obiectiv programatic in strategia trecerii la mecanismele economiei de piata, ca si pentru normalizarea comportamentului agentilor economici. Aplicarea efectiva a acestui deziderat a fost tratata insa, cu prudenta, avand in vedere conditiile concrete din economie.

Datorita faptului ca liberalizarea preturilor s-a facut gradat, din considerente sociale, si s-a prelungit 18 luni, nu s-au putut aplica dobanzi real-pozitive din mai multe considerente: ar fi avut valori foarte mari (200-300%) care ar fi generat o bariera psihologica, ar fi impiedicat realinierea preturilor si ar fi amplificat recesiunea.

Luand in considerare aceste aspecte, B.N.R. a procedat la majorarea in mai multe etape a dobanzilor de refinantare de la 3% la sfarsitul anului 1990, la 18% incepand cu 15 septembrie 1991, lasand bancilor posibilitatea de a-si determina propriile rate ale dobanzilor in functie de raportul cerere-oferta. Astfel, dobanzile au ramas cu mult in urma inflatiei, dar au reprezentat semnalul ca epoca creditului abundent si ieftin s-a incheiat.

3.POLITICA REZERVELOR OBLIGATORII

In cursul anului 1991 a fost proiectat mecanismul rezervelor minime obligatorii ca instrument de reglare indirecta a lichiditatii din economie.

FOLOSIREA PRINCIPALELOR INSTRUMENTE DE POLITICA MONETARA IN ANUL 1992

1.POLITICA VALUTARA

In 1992 este necesara modificarea regimului valutar deoarece obiectivele politicii cursului de schimb au fost afectate de caracterul neomogen al liberalizarii preturilor si de diferentierea modalitatilor de acces al agentilor economici la piata valutara.

Modificarile repetate ale regimului valutar au fost determinate de doua cauze fundamentale :

1.strategia gradualista adoptata pentru liberalizarea preturilor si adaptarea la mecanismele de piata. Adoptarea unui regim valutar trebuie facuta tinandu-se cont de conditiile concrete ale economiei, altfel el genereaza dezechilibre micro si macroeconomice ;